ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1108/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentei contestații, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, intimatul consiliul Concurenței a solicitat Curții de Apel București autorizarea desfășurării unei inspecții inopinate în trei zile consecutive la sediul unei asociații de întreprinderi și ale unor întreprinderi membre ale acesteia.

Prin încheierea nr. 7 din 11 decembrie 2020, Președintele Curții de Apel București a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unor inspecții inopinate, pentru trei zile consecutive în perioada 14.12.2020-14.01.2021, la sediile sociale și punctele de lucru în care își desfășoară activitatea societățile A., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.A., F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L., urmând ca perioada concretă de desfășurare a inspecțiilor să fie circumstanțiată prin Ordin al Președintelui Consiliului Concurenței (emis ulterior autorizării judiciare), în interiorul intervalului de referință menționat.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în raport cu motivele invocate de Consiliu, cu probele atașate cererii și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, cererea autorității de concurență este întemeiată.

Astfel, prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 994/06.10.2020 a fost declanșată, din oficiu, o investigație privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței de către A. și membrii acesteia, prin coordonarea comportamentului concurențial pe piața serviciului de transport de persoane prin curse regulate la nivel județean și interjudețean.

Instanța a apreciat că din cuprinsul Notei Direcției Teritoriale înregistrată cu nr. 7398/19.11.2020 există indicii temeinice că la sediul/punctele de lucru ale operatorilor de transport vizați de cererea de autorizare judiciară se vor regăsi documente care au legătură cu încălcarea suspectată și, astfel, se justifică inspectarea locațiilor acestora.

Existența unor indicii din care rezultă că anumite elemente ale potențialelor practici anticoncurențiale ar putea data din anul 2018, a determinat necesitatea obținerii de informații de la fața locului (sediile sau punctele de lucru ale întreprinderilor) cu privire la circumstanțele în care s-au realizat eventualele practici anticoncurențiale.

Instanța a reținut că există indicii temeinice că la sediul întreprinderilor vizate se vor regăsi documente care au legătură cu încălcarea suspectată și se justifică inspectarea acestor sedii pentru a avea posibilitatea de a ridica, dacă este cazul, dovezi ale înțelegerii de a suspenda transportul de persoane prin curse regulate la nivel județean și interjudețean, înțelegere care afectează concurența dintre operatorii privați de transport, în detrimentul călătorilor, persoane fizice.

Prin urmare, se impune desfășurarea unor inspecții inopinate, pentru a permite Consiliului Concurenței să obțină toate informațiile necesare și să evalueze toate aspectele relevante legate de posibila încălcare, la sediul social și punctele de lucru în care își desfășoară activitatea întreprinderile supuse investigației declanșate prin Ordinul nr. 994/06.10.2020.

Pentru asigurarea posibilității Consiliului Concurenței de a obține dovezi privind posibila încălcare care face obiectul investigației, a fost apreciată ca necesară necesară inspectarea oricăror documente, registre, acte financiar-contabile, evidențe legate de activitatea întreprinderilor, inclusiv comunicări, indiferent de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate acestea, în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport deținute de către întreprinderile supuse inspecției.

Împotriva încheierii nr. 7 din 11 decembrie 2020 a formulat contestație A., susținând, pe de o parte, că încheierea nu este motivată, iar pe de altă parte, că prin suspendarea/întreruperea efectuării serviciului de transport persoane nu poate fi afectată Concurența dintre operatorii privați de transport.

În motivare, contestatoarea a arătat că autoritatea intimată a invocat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea Concurentei, fără a indica litera corespunzătoare, ceea ce echivalează cu o lipsă de motivare în drept a cererii.

Indicarea doar a prevederilor art. 5 alin. (1) este mult prea generală pentru motivarea autorizării efectuării inspecțiilor, cu atât mai mult cu cât instanța, la pagina 6 din încheiere, se referă la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea Concurenței.

De asemenea, în prima parte a motivării soluției (pag. 6-7 din încheiere), Curtea de Apel București se referă la un alt ordin al Consiliului Concurenței, respectiv Ordinul nr. 238/19.02.2020 privind încălcarea art. 6 alin. (1) prin limitarea accesului pe piață al întreprinderilor care administrează aplicații informatice, iar în partea a doua a motivării instanța a invocat doar principii generale cu privire la utilitatea inspecției, ceea ce echivalează cu o nemotivare a soluției dispuse în cauză.

În opinia contestatoarei, concurența dintre operatorii privați de transport nu poate fi afectată prin suspendarea/întreruperea efectuării serviciului de transport persoane.

Atât timp cât operatorii de transport dețin licențe de traseu pe trasee diferite, între aceștia concurența nu poate fi afectată.

Contrar celor susținute de Consiliul Concurentei în sensul că prin întreruperea simultană a prestării serviciului de transport se poate constata că a fost realizată o posibilă practică anticoncurențială, A. a acționat conform prevederilor statutare și ale Constituției României.

Conform art. 4 din Statutul A., federația susține și apară interesele economice ale membrilor săi în relațiile cu autoritățile publice și promovează concurența loială în scopul asigurării de șanse egale fiecăruia dintre membrii sai.

Totodată, conform prevederilor art. 9 din Constituția României: Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor.

Raportat la preverile mai sus citate, contestatoarea a suținut că a acționat conform statutului și a apărat intesesele membrilor săi, neexistând nicio dovadă care să ducă la concluzia că a fost realizată o posibilă practică anticoncurențială.

Contestatoarea a mai susținut că nu a existat un acord între firmele concurente, atât timp cât operatorii vizați de ordinul Consiliului Concurenței efectuează serviciul de transport pe trasee diferite, în județe diferite, comportamentul lor nefiind anticoncurențial ci doar o manifestare a dreptului la protest față de măsurile abuzive prevăzute în proiectul ordinului MT nr. 1824/2018.

Contrar celor susținute de Consiliul Concurentei, comportamentul membrilor A. nu este dictat de interese economice comune, acest aspect reieșind din amendamentele făcute de aceștia la Ordinul MT nr. 1824/2018 și transmise către Ministerul Transporturilor.

Atât A. cât și membrii acesteia au avut interese comune în ceea ce privește nemulțumirile legate de Ordinul MT nr. 1824/2018, neexistând nicio înțelegere care să afecteze concurența dintre aceștia în detrimentul călătorilor.

Contestatoarea a mai arătat că în cuprinsul încheierii nu se precizează cum ar fi putut măsura suspendării, ce a durat doar 2 ore, să afecteze concurența între operatorii de transport și care ar fi acele interesele economice comune care ar fi dictat comportamentul A. și al membrilor săi.

Măsura suspendării/întreruperii a fost una legală și compatibilă cu legislația în domeniul concurenței, transportatorii având dreptul de a întrerupe efectuarea serviciului, așa cum recunoște și Consiliul Concurentei.

Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei de interes având în vedere că încheierea contestată nu a produs efecte față de contestatoare și, în fapt, nu a fost desfășurată, în termenul stabilit prin autorizare, o inspecție la sediul social al contestatoarei.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată

La rândul său, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției lipsei de interes invocată prin întâmpinare de intimat, iar pe fondul cauzei a reiterat principalele susțineri din contestație.

Analizând încheierea contestată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată ca fiind nefondată contestația formulată de A., pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei de interes invocată de intimatul Consiliul Concurenței prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge această excepție ca neîntemeiată, având în vedere că art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996 prevede că poate ataca încheierea persoana supusă inspecției. Or, contestatoare a fost vizată de inspecția inopinată autorizată prin încheierea contestată și prin Ordinul nr. 1196/15.12.2020 emis de Președintele Consiliului Concurenței în baza aceleiași încheieri. Împrejurarea că inspecția nu a fost efectiv realizată, întrucât intimatul a fost în eroare cu privire la sediul social al contestatoarei, nu este de natură să fundamenteze lipsa de interes în formularea contestaței.

Prin încheierea nr. 7 din 11 decembrie 2020 pronunțată de Președintele Curții de Apel București a fost confirmată existența unor indicii privind presupuse practici anticoncurențiale ale contestatoarei și, chiar și în situația în care inspecția inopinată nu și-a urmat cursul, încheierea rămâne în ființă, deși partea reclamă nelegalitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, contrar susținerilor contestatoarei, Înalta Curte constată că încheierea contestată nu este nemotivată, având conținutul prevăzut de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun pentru hotărârea judecătorească (indiferent dacă aceasta este pronunțată într-o procedură contencioasă sau necontencioasă) cerința de a cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile.

În cauză, fiind incidentă procedura necontencioasă a autorizării judiciare, motivarea încheierii a privit doar cererea petentei și analiza înscrisurilor atașate acesteia (inclusiv a celor confidențiale), precum și raționamentul logico-juridic pe care judecătorul și-a întemeiat soluția pronunțată.

De asemenea, se constată că încheierea respectă condițiile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 21/1996.

Astfel, din considerentele hotărârii rezultă că s-a procedat la analizarea informațiilor de natură să justifice inspecția, cuprinse în cererea de autorizare, judecătorul relevând aspectele de fapt și temeiurile de drept pentru care a apreciat cererea ca fiind întemeiată și indicând expres spațiile în care urmează să se desfășoare inspecția, astfel cum impun prevederile art. 40 alin. (3) din lege.

Contrar susținerilor contestatoarei, în mod corect instanța a reținut că cererea intimatului a fost motivată în drept, dispozițiile invocate, respectiv art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, făcând referire la interzicerea oricăror "înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia", aceste fapte fiind cele cu privire la care intimatul a susținut că există indicii privind posibile încălcări.

Susținerile contestatoarei privind mențiunile referitoare la un alt ordin al Consiliului Concurenței, respectiv Ordinul nr. 238/19.02.2020 privind încălcarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prin limitarea accesului pe piață al întreprinderilor care administrează aplicații informatice nu sunt confirmate de cuprinsul încheierii contestate, unde nu se regăsesc astfel de mențiuni. De altfel, Înalta Curte observă că încheierea nr. 7/11.12.2020 depusă la dosar de contestatoare nu are conținutul identic cu cel al încheierii nr. 7/11.12.2020 aflate în dosarul Curții de Apel București nr. x/2020 .

Potrivit art. 38 din Legea nr. 21/1996, "(1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție, cu excepția inspectorilor debutanți, și au următoarele puteri de inspecție:

a) să intre în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi le dețin legal și/sau își desfășoară activitatea;

b) să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociațiilor de întreprinderi, indiferent de locul în care sunt depozitate și de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate;

c) să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociației de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să consemneze sau să înregistreze răspunsurile acestora;

d) să ridice sau să obțină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau din alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociației de întreprinderi;

e) să sigileze orice amplasament destinat activităților întreprinderii sau asociației de întreprinderi și orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociației de întreprinderi, pe durata și în măsura necesară inspecției.

(1^1) În cursul inspecției inopinate, informațiile stocate sau arhivate în mediul electronic pot fi copiate integral și ridicate pe suport electronic, cu aplicarea de sigilii, urmând ca prelevarea informațiilor necesare investigației să se realizeze în prezența reprezentantului întreprinderii/asociației de întreprinderi, la sediul Consiliului Concurenței.

(1^2) Măsurile prevăzute la alin. (1^1) se realizează în baza ordinului emis de președintele Consiliului Concurenței și a autorizării judiciare, prevederile art. 40 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(2) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare și inventariere.

(3) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție pot face inspecții inopinate și pot solicita orice fel de informații sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la fața locului, cât și la convocare la sediul Consiliului Concurenței.

(4) Inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței. O copie certificată a acestui ordin și a autorizării judiciare se comunică întreprinderii sau asociației de întreprinderi supuse inspecției dispuse cu respectarea dispozițiilor alin. (2). (…)

În conformitate cu prevederile art. 39 din același act normativ, "In baza autorizârii judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorul de concurențâ poate efectua inspecții în spațiile prevâzute la art. 38, precum și în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducâtorilor, administratorilor, directorilor și altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici supuși investigației."

În art. 40 sunt prevăzute condițiile în care se pot realiza măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1)

1

și inspecțiile în alte spații, prevăzute la art. 39, astfel:

"(1) Inspectorii de concurență pot proceda la inspecții, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia.

În acest context legal apare ca nefondată critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că în mod nelegal s-ar fi încuviințat efectuarea inspecției.

Nu poate fi primită critica formulată de contestatoare potrivit căreia prin încheierea atacată nu s-a evidențiat mecanismul prin care măsura suspendării, ce a durat doar 2 ore, a afectat concurența între operatorii de transport și care ar fi acele interesele economice comune care ar fi dictat comportamentul A. și al membrilor săi.

Astfel de împrejurări exced competențelor președintelui curții de apel, care nu este chemat să analizeze și să tranșeze existența efectivă a faptei de încălcare a Legii concurenței și a contribuției făptuitorilor, care sunt de resortul instanței de contencios administrativ învestită cu examinarea legalității deciziei ce s-ar emite la finalizarea investigației.

Inspecția inopinată reprezintă cel mai eficient instrument de investigație pus de legiuitor la dispoziția autorității de concurență, datorită elementului său surpriză, care permite colectarea de informații și documente existente în momentul respectiv la sediul social sau punctul de lucru al intreprinderii, cu evitarea riscului alterării, ascunderii sau distrugerii lor.

Măsura a cărei autorizare s-a solicitat este apreciată și de instanța de control judiciar ca fiind corespunzătoare scopului legitim urmărit de Consiliul Concurenței, acela de a identifica și strânge informații și documente necesare pentru a verifica realitatea și stabili sfera unei situații de fapt și de drept determinate.

Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, în baza art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinare.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii nr. 7 din 11 decembrie 2020 pronunțate de Președintele Curții de Apel București, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.