ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6657/2020

Ședința publică din data de 9 decembrie 2020

Deliberând asupra prezentei contestații, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020, intimatul consiliul Concurenței a solicitat Curții de Apel București autorizarea desfășurării unei inspecții inopinate în trei zile consecutive la sediile sociale și în alte spații/puncte de lucru în care își desfășoară activitatea un număr de 7 întreprinderi.

Prin încheierea nr. 4 din 14 octombrie 2020, Președintele Curții de Apel București a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unor inspecții inopinate, pentru trei zile consecutive în perioada 19.10.2020-20.11.2020, la sediile sociale și punctele de lucru în care își desfășoară activitatea societățile A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L. și G. S.R.L, urmând ca perioada concretă de desfășurare a inspecțiilor să fie circumstanțiată prin Ordin al Președintelui Consiliului Concurenței (emis ulterior autorizării judiciare), în interiorul intervalului de referință menționat.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în raport cu motivele invocate de Consiliu, cu probele atașate cererii și cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, cererea autorității de concurență este întemeiată.

Astfel, prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 995/06.10.2020 a fost declanșată, din oficiu, o investigație privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurenței și a art. 101 alin. (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prin împărțirea pieței comercializării și execuției mijloacelor de semnalizare rutieră din România.

Posibila practică anticoncurențială ce face obiectul investigației vizează o posibilă denaturare a concurenței de către întreprinderile menționate prin comportamentul adoptat de acestea cu ocazia participării la procedura de achiziție publică având ca obiect "Proiectare și execuție semnalizare rutieră orizontală și verticală pe străzile aflate în Municipiul București", inițiată de Administrația Străzilor București, prin Anunțul de participare nr. x/04.05.2017.

Instanța a reținut că petentul Consiliul Concurenței a analizat comportamentul adoptat de Asocierea A. și Asocierea D. în cadrul procedurii de achiziție publică organizată de Administrația Străzilor București, precum și în alte proceduri de achiziție publică organizate în perioada din 2017 până în prezent, la care au participat entitățile menționate.

Având în vedere indiciile prezentate de Consiliului Concurenței în cererea depusă, se poate prezuma, în mod rezonabil, că cele două asocieri (A. și D.) nu s-au concurat la proceduri de achiziție publică având ca obiect comercializarea și execuția mijloacelor de semnalizare rutieră, aspect care poate fi de natură a sugera o posibilă intenție de împărțire a contractelor, similar împărțirii pieței.

Prin urmare, se impune desfășurarea unor inspecții inopinate, pentru a permite Consiliului Concurenței să obțină toate informațiile necesare și să evalueze toate aspectele relevante legate de posibila încălcare, la sediul social și punctele de lucru în care își desfășoară activitatea întreprinderile supuse investigației declanșate prin Ordinul nr. 995/06.10.2020.

Pentru asigurarea posibilității Consiliului Concurenței de a obține dovezi privind posibila încălcare care face obiectul investigației, a fost apreciată ca necesară inspectarea documentelor și informațiilor relevante păstrate în medii electronice, aparținând întreprinderilor inspectate, care să vizeze toate dispozitivele și echipamentele de stocare a datelor (computere, laptopuri, tablete, telefoane, memory stick-uri, hard disk-uri, CD-uri/DVD-uri, imprimante, telefaxuri sau aparatură multifuncțională, precum și orice alte medii de stocare a datelor).

Împotriva încheierii nr. 4 din 14 octombrie 2020 a formulat contestație întreprinderea A. S.R.L., în baza art. 40 alin. (7) din Legea nr. 21/1996, solicitând anularea autorizării dispuse prin încheierea contestată ca neîntemeiată în ceea ce privește existența unor indicii reale de posibilă existență a unei practici anticoncurențiale.

În drept, a invocat prevederile art. 40 alin. (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, rep., cu modificările și completările ulterioare.

În motivare, contestatoarea a arătat, în privința rolului care revine judecătorului mandatat să autorizeze o inspecție inopinată a Consiliului Concurenței, că introducerea în Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, în anul 2013, a cerinței autorizării judiciare a inspecțiilor inopinate a avut în vedere efectul intruziv al unor astfel de inspecții și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care echivalează protecția sediului cu protecția domiciliului, astfel că rolul judecătorului nu este unul formal, ci acela de a cenzura inițiativele Consiliului Concurenței de a colecta informații și documente de la sediile întreprinderilor.

Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informațiile, furnizate cu acuratețe și bună credință de Consiliul Concurenței, iar judecătorul este obligat să verifice temeinicia acestora.

Or, în speță, în ceea ce privește existența unor pretinse indicii în ceea ce privește o posibilă înțelegere anticoncurențială de împărțire a pieței în cadrul procedurii de achiziție publică organizată de către Administrația Străzilor București și având ca obiect "Proiectare și executare lucrări de semnalizare rutieră orizontală și verticală pe străzile aflate în Municipiul București" (Cod CPV: 45233221-4 Lucrări de marcaj rutier), inițiată prin Anunțul de participare nr. x/04.05.2017, nu există niciun fel de element concret care să indice efectiv că între asocierile A. și, respectiv, D. ar fi putut exista o înțelegere anticoncurențială.

Dimpotrivă, chiar în încheierea contestată se relevă faptul că, "Prin raportare la ofertele tehnice, din analiza comparativă a acestora depuse de cele două asocieri în cadrul procedurii nu s-au constatat asemănări din care să reiasă o colaborare a întocmirii acestora".

Or, tocmai asemănările/identitatea dintre porțiuni ale documentațiilor depuse de către ofertanți sunt un element esențial care devoalează existența unor înțelegeri anticoncurențiale. Mai mult, Asocierile A. și D. s-au concurat cu privire la loturile x și 6, deci nu poate fi vorba în acest caz de vreun indiciu al unei înțelegeri.

Faptul că Asocierile A. și, respectiv, D. au contestat la CNSC procedurile pentru loturile unde se clasaseră pe locul 2, este doar o decizie rațională, deoarece doar în acele situații un eventual succes la CNSC le-ar fi pus în situația de a câștiga loturile respective. Nu există indicii, ci, cel mult, o supoziție, iar potrivit art. 33 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, "Consiliul Concurenței, potrivit atribuțiilor sale, dispune efectuarea de investigații, dacă există suficient temei de fapt și de drept [...]", iar nu doar supoziții.

În ceea ce privește analiza pe care Consiliul Concurenței declară că ar fi efectuat-o cu privire la comportamentul A. S.R.L. și al celorlalte întreprinderi investigate la alte proceduri de achiziție publică în intervalul 2017-prezent, contestatoarea susține că autoritatea publică de concurență a furnizat informații incomplete și chiar eronate, care au indus în eroare instanța de judecată.

Astfel, A. S.R.L. activează, atât pe piața semnalizării verticale, cât și pe piața semnalizării rutiere orizontale, în vreme ce societatea D. activează numai sau în principal pe piața semnalizărilor orizontale

În perioada 2017-2020, conform informațiilor din SICAP și informațiilor furnizate chiar de către contestatoare la Consiliul Concurenței, ca anexa 1 la răspunsul nr. x/20.08.2020, A. S.R.L. a participat la peste 60 proceduri achiziție, care au avut ca obiect atât semnalizarea verticală, cât și cea orizontală.

Din adeterminateceste proceduri de achiziție având ca obiect semnalizarea, verticală, orizontală sau ambele tipuri, 5 proceduri au avut ca obiect semnalizare verticala și orizontală (din care: 1 procedură in care A. și D. s-au concurat; 2 proceduri în care A. și D. au participat în asociere, dar nu fac obiectul acuzațiilor Consiliului Concurenței din speță, 2 proceduri în care A. a concurat cu alți operatori economici, iar D. nu a participat), iar 8 proceduri au avut ca obiect semnalizare orizontală (din care: 3 proceduri în care A. și D. s-au concurat; 2 proceduri în care A. și D. au participat în asociere; 3 proceduri în care A. a concurat cu alți operatori economici, iar D. nu a participat).

Mai mult, potrivit încheierii nr. 4 din data de 14.10.2020, Consiliul Concurenței ar fi susținut că, în ceea ce privește mijloacele de semnalizare rutieră orizontală (marcaje rutiere), cele două asocieri au ofertat, în general, aceleași produse. S-a remarcat faptul că 10 din 15 produse sunt comune, iar furnizorii sunt aceiași, indiferent de produsul ofertat.

Conform cerințelor Caietului de sarcini, au fost solicitate doar 7 tipuri de lucrări marcaje rutiere, iar pentru acestea A., care este un furnizor important de materiale destinate marcajelor rutiere verticale și orizontale pe piața din România a ofertat către D. 4 tipuri de material de marcaj, despre care nu are informații dacă au fost efectiv folosite în propunerea tehnică a acesteia, iar în legislație nu există nicio măsură/nivel minim al concurenței dintre întreprinderi, sub care acestea ar putea fi bănuite de înțelegeri anticoncurențiale de împărțire a pieței.

Curtea de Apel București s-a limitat să preia solicitările și informațiile prezentate de către Consiliul Concurenței și să constate, fără niciun raționament propriu.

Conform art. 40 alin. (2) teza finală din Legea concurenței "încheierea se motivează și se comunică Consiliului Concurenței în termen de cel mult 48 ore de la pronunțare", obligația motivării fiind o regulă de bază în procesul de realizare a justiției prin intermediul instanțelor de judecată.

În speță, instanța a apreciat corect că se impune analizarea justificării prezenței într-o investigație (și a necesității de a efectua inspecții în locațiile acestora) a unor întreprinderi care nu sunt concurente cu A. S.R.L. și D. S.R.L., însă ulterior omite această analiză.

Având în vedere că investigația declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 995/06.10.2020 și care a stat la baza cererii de autorizare a inspecțiilor inopinate are în vedere și posibila încălcare a art. 101 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, trebuie avute în vedere de către Înalta Curte de Casație și Justiție exigențele care rezultă din jurisprudența în materie a Tribunalului Uniunii Europene și Curții de Justiție a Uniunii Europene, conform căreia inspecțiile inopinate la sediul întreprinderilor pot fi solicitate și pot avea loc doar în situația existenței unor indicii plauzibile, solide, nu a unor simple supoziții/probabilități, e.g. deciziile Tribunalului de primă instanță din cauzele T-135/09 Nexans, T-325/16 Czech Railway, T-249/17 Casino, Guichard-Perrachon and Achats Marchandises Casino SAS (AMC) vechiul Commission, T-254/17 Intermarche Casino Achats vechiul Commission și T-255/17 Les Mousquetaires and ITM Entreprises vechiul Commission și decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2015 în cauza C-583/13 P - Deutsche Bahn - în care instanța comunitară a circumscris inspecțiile inopinate unui grad ridicat de exigență și a condamnat ceea ce a fost numit în literatura de specialitate "fishing expeditions".

Susține contestatoarea că inspecția inopinată la sediul A., la mai puțin de 1 an de la finalizarea unei alte investigații, desfășurate chiar în perioada avută în vedere de noua investigație și în cadrul căreia A. a fost punctată pozitiv pentru cooperare și pentru aplicare la politica de clemență, apare ca fiind o "fishing expedition" (inspecție inopinată efectuată în speranța de a găsi ceva incriminator).

Dacă ar fi fost implicată în înțelegeri anticoncurențiale cu D. S.R.L. sau cu alte întreprinderi, A. S.R.L. nu ar fi avut niciun interes să dezvăluie participările sale la procedura de la ASB București, precum și la toate celelalte proceduri de achiziție publică, în intervalul 2017-prezent.

Intimatul Consiliul Concurenței a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând caracterul nefondat al criticii privind nemotivarea încheierii de autorizare și arătând, în esență, că a fost analizată existența indiciilor privind o posibilă încălcare a Legii concurenței, instanța investită potrivit legii nefiind ținută să stabilească și temeinicia acestora, acest din urmă atribut revenind instanței de contencios administrativ învestite cu acțiunea în anulare a ordinului de declanșare a investigației, astfel cum rezultă din art. 51 alin. (3) din Legea nr. 21/1996.

La rândul său, contestatoarea a depus la dosar note de concluzii, reiterând principalele susțineri din contestație.

Analizând încheierea contestată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată ca fiind nefondată contestația formulată de întreprinderea A. S.R.L., pentru următoarele considerente:

Încheierea contestată nu este nemotivată, având conținutul prevăzut de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun pentru hotărârea judecătorească (indiferent dacă aceasta este pronunțată într-o procedură contencioasă sau necontencioasă) cerința de a cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile.

În speță, fiind incidentă procedura necontencioasă a autorizării judiciare, motivarea încheierii a privit, evident, doar cererea petentei și analiza înscrisurilor atașate acesteia (inclusiv a celor confidențiale), precum și raționamentul logico-juridic pe care judecătorul și-a întemeiat soluția pronunțată.

De asemenea, se constată că încheierea respectă condițiile prevăzute de art. 40 din Legea nr. 21/1996.

Astfel, din considerentele hotărârii rezultă că s-a procedat la analizarea informațiilor de natură să justifice inspecția, cuprinse în cererea de autorizare, judecătorul relevând aspectele de fapt și temeiurile de drept pentru care a apreciat cererea ca fiind întemeiată și indicând expres spațiile în care urmează să se desfășoare inspecția, astfel cum impun prevederile art. 40 alin. (3) din lege.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 21/1996, "(1) Pentru investigarea încălcării prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție, cu excepția inspectorilor debutanți, și au următoarele puteri de inspecție:

a) să intre în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi le dețin legal și/sau își desfășoară activitatea;

b) să examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociațiilor de întreprinderi, indiferent de locul în care sunt depozitate și de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate;

c) să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociației de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să consemneze sau să înregistreze răspunsurile acestora;

d) să ridice sau să obțină în orice formă copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau din alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociației de întreprinderi;

e) să sigileze orice amplasament destinat activităților întreprinderii sau asociației de întreprinderi și orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte evidențe legate de activitatea întreprinderii sau asociației de întreprinderi, pe durata și în măsura necesară inspecției.

(1^1) În cursul inspecției inopinate, informațiile stocate sau arhivate în mediul electronic pot fi copiate integral și ridicate pe suport electronic, cu aplicarea de sigilii, urmând ca prelevarea informațiilor necesare investigației să se realizeze în prezența reprezentantului întreprinderii/asociației de întreprinderi, la sediul Consiliului Concurenței.

(1^2) Măsurile prevăzute la alin. (1^1) se realizează în baza ordinului emis de președintele Consiliului Concurenței și a autorizării judiciare, prevederile art. 40 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(2) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție vor proceda la actele prevăzute la alin. (1) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii lor, iar rezultatul acestora va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare și inventariere.

(3) Inspectorii de concurență cu puteri de inspecție pot face inspecții inopinate și pot solicita orice fel de informații sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la fața locului, cât și la convocare la sediul Consiliului Concurenței.

(4) Inspectorii de concurență sunt abilitați cu puteri de inspecție prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței. O copie certificată a acestui ordin și a autorizării judiciare se comunică întreprinderii sau asociației de întreprinderi supuse inspecției dispuse cu respectarea dispozițiilor alin. (2). (…)

În conformitate cu prevederile art. 39 din același act normativ, "În baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorul de concurență poate efectua inspecții în spațiile prevăzute la art. 38, precum si în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținand conducătorilor, administratorilor, directorilor si altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici supusi investigației."

În art. 40 sunt prevăzute condițiile în care se pot realiza măsurile prevăzute la art. 38 alin. (1)

1

și inspecțiile în alte spații, prevăzute la art. 39, astfel:

"(1) Inspectorii de concurență pot proceda la inspecții, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia.

În acest context legal apare ca nefondată critica formulată de contestatoare cu privire la faptul că în mod nelegal s-ar fi încuviințat efectuarea inspecției.

Nici măsura inspecției inopinate, nici autorizarea judiciară a acesteia prin încheierea contestată nu sunt, în aprecierea Înaltei Curți, arbitrare, așa cum încearcă să sugereze contestatoarea, câtă vreme s-a dovedit realitatea declanșării unei investigații ample, existând indicii pentru practici prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 (respectiv, art. 101 din TFUE, fost art. 81 din TCE).

Totodată, măsura nu este nici excesivă, disproporționată, având în vedere gravitatea încălcării suspectate, importanța elementelor de probă vizate și probabilitatea rezonabilă ca documente privind activitatea care are legătură cu obiectul inspecției să fie păstrate în incintele pentru care se solicită autorizația, iar acestea să fie necesare pentru îndeplinirea misiunii investigatorilor, respectiv pertinente pentru a dovedi o încălcare gravă a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) din TFUE.

De asemenea, Înalta Curte, în deplin acord cu judecătorul cauzei, consideră că era necesară inspectarea oricăror documente, registre, acte financiar-contabile, evidențe legate de activitatea întreprinderilor, inclusiv comunicări, indiferent de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate acestea, în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport deținute de către întreprinderile supuse inspecției.

Înalta Curte constată, din examinarea considerentelor încheierii, că s-au reținut indicii suficiente privind o posibilă practică anticoncurențială având ca obiect denaturarea concurenței, cele două întreprinderi (A. și D.), participând în cadrul procedurilor de achiziție publică prin adoptarea unui comportament coordonat vizând împărțirea pieței comercializării și execuției mijloacelor de semnalizare rutieră.

Corect a reținut prima instanță ca un indiciu puternic și împrejurarea că din cele două asocieri fac parte și întreprinderi care nu activează pe piața comercializării și execuției mijloacelor de semnalizare rutieră, participarea acestora în procedurile de achiziție desfășurate apărând ca fiind doar conjuncturală, pentru identificarea modalității și scopului implicării acestora în posibila practică anticoncurențială impunându-se obținerea de documente și informații necesare investigației care pot fi găsite în spațiile destinate activității societăților A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L. și G. S.R.L., respectiv la sediul/punctele de lucru ale acestora.

Contrar susținerilor contestatoarei, Nota Serviciului Carteluri - Compartimentul Licitații, constituind anexă la cererea de autorizare formulată de Consiliul Concurenței, prezintă în mod detaliat modul de ofertare al celor două asocieri, care s-au concurat doar pe două loturi din șase, dar au contestat raportul procedurii de atribuire sub aspectul loturilor pe care s-au clasat pe locul II astfel încât în urma unei eventuale admiteri a contestațiilor să nu își anuleze reciproc șansele pentru locul I. De asemenea, s-a relevat că cele două asocieri au ofertat în general aceleași produse, în ceea ce privește mijloacele de semnalizare rutieră verticală contestatoare A. fiind furnizorul tuturor produselor ofertate de D., cu excepția structurilor metalice, care însă au fost furnizate de B. S.R.L., întreprindere ce a fost membră a asocierii A..

Decizia nr. 1320/2019, pronunțată de Curtea de Apel București în contextul contestațiilor formulate cu privire la procedura de licitație în discuție, a confirmat practic această stare de fapt neobișnuită, obligând autoritatea contractantă să adopte măsurile necesare restabilirii legalității procedurii de atribuire prin excluderea ofertelor depuse de asocierea A. și asocierea D..

Nu poate fi primită nici critica formulată de contestatoare în sensul că ar fi rămas nedeslușit dacă restul întreprinderilor pentru care instanța a autorizat inspecții inopinate se află sau nu în concurență cu întreprinderile A. și D. sau dacă pot avea vreun rol, de exemplu în calitate de "facilitator", o noțiune apărută recent în practica din dreptul concurenței, dar care are un înțeles limitat.

O astfel de împrejurare excede competențelor președintelui curții de apel, care nu este chemat să analizeze și să tranșeze existența efectivă a faptei de încălcare a Legii concurenței și a contribuției făptuitorilor, care sunt de resortul instanței de contencios administrativ învestită cu examinarea legalității deciziei ce s-ar emite la finalizarea investigației.

Inspecția inopinată reprezintă cel mai eficient instrument de investigație pus de legiuitor la dispoziția autorității de concurență, datorită elementului său surpriză, care permite colectarea de informații și documente existente în momentul respectiv la sediul social sau punctul de lucru al intreprinderii, cu evitarea riscului alterării, ascunderii sau distrugerii lor.

Măsura a cărei autorizare s-a solicitat este apreciată și de instanța de control judiciar ca fiind corespunzătoare scopului legitim urmărit de Consiliul Concurenței, acela de a identifica și strânge informații și documente necesare pentru a verifica realitatea și stabili sfera unei situații de fapt și de drept determinate.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a adus nicio atingere garanțiilor invocate de contestatoare în temeiul art. 6 din Convenție și al jurisprudenței CJUE.

Astfel, cât privește jurisprudența comunitară invocată de contestatoare, se constată că situația din speță nu este similară situațiilor din cauzele invocate.

De asemenea, Înalta Curte arată că, în cauza T-339/04 France Télécom S.A. împotriva Comisiei, instanța europeană a arătat că "respectarea principiului proporționalității presupune ca măsurile preconizate să nu cauzeze inconveniente disproporționate și inacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecția în cauză."

În acest context, a precizat că, "atunci când o decizie de inspecție urmărește numai să permită Comisiei reunirea elementelor necesare pentru aprecierea eventualei existențe a unei încălcări a tratatului, o astfel de decizie nu încalcă principiul proporționalității", întrucât "este de datoria Comisiei să aprecieze, în principiu, dacă o anumită informație este necesară pentru a se putea detecta o încălcare a regulilor de concurență și, chiar dacă aceasta dispune deja de indicii sau chiar de elemente de probă referitoare la existența unei încălcări, este legitim ca Comisia să considere necesar să dispună verificări suplimentare care să îi permită să aprecieze mai bine încălcarea sau durata acesteia".

A mai reținut că "decizia atacată indică, de asemenea, pe un plan mai general, că Comisia suspecta reclamanta de practici tarifare contrare articolului 82 CE, indicație care era suficientă, în sine, pentru a justifica inspecția."

Tribunalul de primă instanță a concluzionat că "era acceptabil, ținând seama de obiectivele unei examinări adecvate a cauzei, să se dispună desfășurarea unei inspecții pe calea unei decizii, în scopul de a se garanta eficacitatea acestei inspecții."

De asemenea, în cauzele conexate C-97/87, C-98/87 și C-99/87 Dow Chemical Iberica, S.A., și alții împotriva Comisiei CJUE a statuat, sub aspectul motivării deciziei de investigare că, "desi Comisia nu este obligată să comunice destinatarului unei decizii prin care se dispune o investigație toate informațiile de care dispune cu privire de pretinsele încălcări si nici să dea o încadrare juridică riguroasă acestor încălcări, ea trebuie, în schimb, să indice în mod clar faptele pretinse pe care intenționează să le investigheze. (…) delimitarea exactă a pieței în cauză, calificarea juridică exactă a presupuselor încălcări si indicarea perioadei în cursul căreia ar fi fost comise aceste încălcări nu sunt esențiale într-o decizie de verificare, cu condiția ca aceasta să conțină elementele esențiale prezentate mai sus."

Or, în speță, atât în cuprinsul Ordinului nr. 995/6.10.2020 de declanșare a investigației, cât și în încheierea de autorizare contestată se regăsesc, în mod evident, aspectele considerate esențiale de către Curte, fiind lipsită de temei susținerea contestatoarei în sensul că ar fi vorba în speță de "fishing expedition".

Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, în baza art. 40 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 4 din 14 octombrie 2020 pronunțate de Președintele Curții de Apel București, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2020.