ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2743/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 10.08.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței și B. S.A., a solicitat anularea Deciziei nr. 27/10.07.2015 și obligarea primului pârât să emită un ordin de declanșare a investigației cu privire la cel e-al doilea pârât.

Prin Decizia nr. 27/10.07.2015 Consiliul Concurenței a concluzionat că plângerea A. nu prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica declanșarea unei investigații vizând comportamentul presupus anticoncurențial al B., în temeiul prevederilor art. 19 alin. (1) și alin. (2) din Legea concurenței și ale art. 6-7 din Regulamentul privind analiza și soluționarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 și 9 din Legea concurenței și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, respingând plângerea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 791 din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar C. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Concurenței și S.C. B. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 mai 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Aspectele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă au fost încadrate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor normelor de drept material, respectiv dispozițiile incidente din Legea nr. 21/1996 de către prima instanță în ceea ce privește hotărârea recurată.

Prin sentința atacată s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect decizia Consiliului Concurenței nr. 27/10.07.2015 prin care s-a respins cererea reclamantei privind declanșarea unei investigații pentru verificarea existența unei posibile înțelegeri anticoncurențiale.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță nu a realizat o verificare pe fond a legalității deciziei contestate fiind încălcate dispozițiile art. 6 lit. a) și f) din Legea nr. 21/1996.

Se invocă faptul că autoritatea intimată competentă a verifica abuzul de poziție dominantă reclamat nu a verificat aspectele sesizate privind comportamentul B. S.A.

Și care constă în modalitatea nelegală de identificare a clienților beneficiari, modalitatea de facturare a certificatelor verzi și evoluția tarifelor în perioada 2011-2015.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul anulării deciziei contestate și obligarea autorității la emiterea unui ordin de declasare a unei investigații.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat.

În cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Sentința recurată prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta-recurentă împotriva Deciziei Consiliului Concurenței nr. 27/10.07.2015 este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 19 alin. 1 și (2) din Legea Concurenței și de 6 -7 din Regulamentul privind analiza și soluționarea plângerilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 5, 6 și 9 din Legea nr. 21/1996.

Prin această decizie autoritatea pârâtă a verificat în limita competențelor sale plângerea formulată de reclamantă în care se reclama un comportament anticoncurențial al B. S.A. și se solicita declanșarea unei investigații cu privire la aspectele reclamate.

Curtea constată că prima instanță, contrar celor expuse în recurs a analizat în concret legalitatea și temeinicia deciziei contestate, prin care se reclamase un abuz de poziție dominantă sub următoarele aspecte modalitatea de identificare de către societatea B. a clienților beneficiari ai serviciului universal modalitatea de facturare a certificatelor verzi și evoluția tarifelor în perioada 2011-2015.

Curtea constată că prima instanță a constatat corect legalitatea deciziei nr. 27/2015 în condițiile în care autoritatea pârâtă nu este competentă material a analiza determinarea categoriilor de clienți beneficiari ai serviciului universal primul aspect reclamat.

Față de celelalte două aspecte intimatul arată că nu au rezultat indicii privind un comportament al B., contrar art. 5 și 6 din Legea nr. 21/1996 aceste aspecte vizând modalitatea în care B., în calitate de furnizor de energie electrică pe piața reglementată, își îndeplinește obligațiile specifice în relația sa cu clienți, iar un element care să genereze o eventuală îndoială cu privire la potențialul comportamentului B. de a modifica structura pieței nu există.

Curtea apreciază ca fiind legală hotărârea primei instanțe în sensul că nu există temeiuri de fapt și de drept pentru a se dispune obligarea autorității-intimate la declanșarea unei investigații cu privire la furnizorul reclamant în ceea ce privește pretinsul abuz de poziție dominantă din partea B., fiind legală decizia contestată.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-407 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat., menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar D. IPURL împotriva sentinței nr. 791 din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 iunie 2020.