ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2021

Sesizarea instanței de fond Prin cererea nr. x din 24.03.2021, înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. x/2021 din data de 24.03.2021, Consiliul Concurenței a solicitat Curții de Apel București autorizarea desfășurării unei inspecții inopinate pentru trei zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, la sediile sociale și punctele de lucru în care își desfășoară activitatea următoarele societăți: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. și E..

Soluția instanței de fond Prin încheierea nr. 7 din 25 martie 2021, Președintele Curții de Apel București a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unei inspecții inopinate la sediile sociale și punctele de lucru ale societăților: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. și E., pentru o perioadă de 3 zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, urmând ca perioada concretă de efectuare a inspecției să fie stabilită prin ordin al Președintelui Consiliului Concurenței emis ulterior autorizării judiciare. Pentru a decide în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 152 din 24.03.2021, Consiliul Concurenței a decis declanșarea unei investigații din oficiu, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) și ale art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, pe piața produselor electronice și F.. Investigația urmărește o presupusă încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 și a art. 101 alin. (1) din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene prin fixarea prețului de vânzare pentru produsele A., în cadrul politicii comerciale implementate de A. pe piața produselor F.. Mai exact, A. intervine E. în stabilirea prețurilor de vânzare ale partenerilor săi, retaileri și/sau distribuitori, către clienții acestora și/sau către consumatorul final. Partenerii A., retaileri și distribuitori, primesc anumite discounturi contractuale în funcție de tipul produselor comercializate (basic, step-up și premium). Pe lângă aceste discounturi acordate de la lista de preț, partenerii primesc și anumite bugete extra-contractuale, care se negociază pentru acțiuni punctuale. Curtea a mai reținut că petentul a solicitat autorizarea unor ispecții inopinate în incinta sediilor sociale/punctelor de lucru ale întreprinderilor A., B. S.R.L. ("B."), C., D. și E., observând că există indicii că întreprinderile implicate ar fi agreat să mențină un anumit nivel al prețurilor de vânzare pentru produsele A., aceste acțiuni prezentând caracteristicile unei posibile înțelegeri și/sau practici concertate în sensul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. Reținând că Legea concurenței are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorului (art. 1), precum și celelalte dispoziții legale incidente, față de cele învederate de petent, instanța a considerat că se impune desfășurarea unor ispecții inopinate la sediile sociale și punctele de lucru ale societăților vizate, deoarece doar prin intermediul unei ispecții inopinate inspectorii de concurență pot identifica și ridica de la sediile inspectate documente interne ale întreprinderii, privind un potențial comportament anticoncurențial al acesteia.

Contestația formulată Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel a formulat contestație A. S.R.L. susținând că este nelegală și netemeinică și arătând, în esență, că: - au fost încălcate prevederile privind măsurile dispuse de autorități pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. În virtutea rolului E. al judecătorului, instituit prin prevederile art. 22 C. proc. civ., s-a apreciat că instanța trebuia să acorde întâietate dreptului la viață, sănătate și integritate ale persoanei fizice, în contextul pandemiei de COVID-19 și a stării de alertă din prezent. Conform prevederilor art. 14 din H.G. nr. 293/2021: "(1) pe durata stării de alertă, angajatorii dispun organizarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activității permite, în condițiile art. 108-110 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale celor stabilite prin Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, cu modificările ulterioare. (2) în situația în care nu se poate desfășura activitatea de către salariat în regim de telemuncă sau muncă ia domiciliu și în vederea evitării aglomerării transportului public, angajatorii din sistemul privat, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și regiile autonome, societățile naționale, companiile naționale și societățile la care capitalul social este deținut integrai sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, având un număr mai mare de 50 de salariați, au obligația organizării programului de lucru astfel încât personalul să fie împărțit în grupe care să înceapă, respectiv să termine activitatea la o diferență de cel puțin o oră." Prin autorizarea inspecției inopinate la sediul A., s-a pus în pericol sănătatea și chiar viața salariaților A. care au fost chemați de la domiciliu, inclusiv din provincie, pentru a înlesni solicitările inspectorilor Consiliului Concurenței. - a fost încălcat principiului proporționalității. Prin încheierea pronunțată, instanța a nesocotit principiul proporționalității, deoarece nu a analizat dacă măsura autorizării inspecției în contextul epidemiei de coronavirus cauzează sau nu inconveniente disproporționate și neacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecția în cauză. Analizând scopul inspecției autorizate (prevenirea și combaterea faptelor anticoncurențiale) raportat la punerea în pericol a sănătății salariaților A., inspecția în cauză nu reprezintă o măsură adecvată. Se invocă jurisprudența Curții Europene de Justiție, respectiv cauza T-339/04 France Telecom S.A. împotriva Comisiei Comunităților Europene, în care se menționează că respectarea principiului proporționalității presupune ca autorizarea unei inspecții, prin măsurile preconizate, să nu cauzeze inconveniențe disproporționate și inacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecția în cauză.

Apărările intimatului Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 7/25.03.2021, pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, prin care a fost autorizată inspecția inopinată la sediul contestatoarei.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 152 din 24.03.2021, Consiliul Concurenței a decis declanșarea unei investigații din oficiu, în temeiul prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) și ale art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, pe piața produselor electronice și F.. Prin încheierea nr. 7 din 25 martie 2021, Președintele Curții de Apel București a admis cererea formulată de Consiliul Concurenței și a autorizat desfășurarea unei inspecții inopinate la sediile sociale și punctele de lucru ale societăților: A., B. S.R.L. ("B."), C., D. și E., pentru o perioadă de 3 zile consecutive, în perioada 29.03.2021-30.04.2021, urmând ca perioada concretă de efectuare a inspecției să fie stabilită prin ordin al Președintelui Consiliului Concurenței emis ulterior autorizării judiciare. Legea concurenței are drept scop protecția, menținerea și stimularea concurenței și a unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorului (art. 1). Dispozițiile speciale, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, interzic orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia prin - lit. a)"stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;(...)". Potrivit art. 38 din aceeași lege, pentru investigarea încălcării prevederilor Legii concurentei, inspectorii de concurență pot efectua inspecții inopinate în spațiile, terenurile sau mijloacele de transport pe care întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi le dețin legal. Potrivit prevederilor art. 39 din aceeași lege, în baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorii de concurență pot efectua inspecții, în spațiile prevăzute la art. 38, precum și în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparținând conducătorilor, administratorilor, directorilor și altor angajați ai operatorilor economici sau asociațiilor de operatori economici supuși investigației. De asemenea, conform prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, republicată, inspectorii de concurență pot proceda la inspecții, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. Conform art. 40 alin. (3) din legea concurenței, în cazul în care inspecția trebuie desfășurată simultan în mai multe spații dintre cele prevăzute la art. 39, Consiliul Concurenței va introduce o singură cerere, instanța pronunțându-se printr-o încheiere în care se vor indica spațiile în care urmează să se desfășoare inspecția. Primul motiv de nelegalitate, vizând încălcarea prevederilor privind măsurile dispuse de autorități pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, nu este fondat. Astfel, este adevărat că prin art. 14 din Anexa nr. 3-Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 10 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 245 din 11 martie 2021, s-a prevăzut că: "(1) În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și alin. (3) lit. f) și art. 17 din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare, pe durata stării de alertă, angajatorii dispun organizarea muncii la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activității permite, în condițiile art. 108-110 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale celor stabilite prin Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, cu modificările ulterioare. (2) În situația în care nu se poate desfășura activitatea de către salariat în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu și în vederea evitării aglomerării transportului public, angajatorii din sistemul privat, autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și regiile autonome, societățile naționale, companiile naționale și societățile la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, având un număr mai mare de 50 de salariați, au obligația organizării programului de lucru astfel încât personalul să fie împărțit în grupe care să înceapă, respectiv să termine activitatea la o diferență de cel puțin o oră." Însă, contestatoarea nu invocă nicio prevedere legală care să interzică desfășurarea unor inspecții de către autoritatea de concurență în perioada stării de alertă, odată ce condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea și realizarea acesteia sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, având în vedere necesitatea exercitării atribuțiilor autorităților statului, inclusiv de către Consiliul Concurenței în limitele legii specifice în baza căreia își desfășoară activitatea, inclusiv în contextul pandemic caracteristic acestei perioade, nu există nici un temei legal care să interzică desfășurarea de inspecții la sediile întreprinderilor, temei în baza căruia instanța să fi refuzat autorizarea desfășurării inspecțiilor la sediile unor întreprinderi. Declarațiile președintelui Consiliului Concurenței nu pot constitui un temei legal sau vreo certitudine juridică acordată întreprinderilor că autoritatea de concurență nu își va exercita atribuțiile și competențele legale, în lipsa unor prevederi legale în acest sens. Pe de altă parte, modul concret de desfășurare a inspecției și actele de inspecție întocmite în cadrul acestei etape procedurale pot fi contestate doar odată cu cererea de anulare a deciziei Consiliului Concurenței, ca reprezentând operațiuni administrative premergătoare emiterii acesteia și nu eventuale motive de nulitate a încheierii de autorizare a desfășurării inspecției, întrucât legalitatea acestui act poate fi analizată pentru motive anterioare sau cel mult concomitente emiterii sale, iar nu și pentru motive ulterioare. Al doilea motiv de nelegalitate invocat privește pretinsa nesocotire a principiului proporționalității, susținându-se că instanța nu a analizat dacă măsura autorizării inspecției în contextul epidemiei de coronavirus cauzează sau nu inconveniente disproporționate și neacceptabile în raport cu scopurile urmărite de inspecția în cauză. Analizând actele dosarului, contextul social, scopul Legii concurenței și interesul ocrotit, Înalta Curte reține că petentul Consiliul Concurenței a acționat în limitele competenței sale, iar prima instanță a dispus, cu respectarea dispozițiilor legale, efectuarea de inspecții în cadrul investigației declanșate prin Ordinul nr. 152/2021, în vederea colectării informațiilor necesare pentru a se putea dovedi/demonstra o posibilă încălcare a regulilor de concurență constând în fixarea de prețuri de vânzare, fiind greu de conceput că aceste informații ar fi putut intra eventual, în posesia autorității de concurență altfel decât prin intermediul unei inspecții inopinate și în scopul garantării eficacității acestei inspecții. Cu privire la principiul proporționalității, în Cauza T-339/04, C. S.A. împotriva Comisia Comunităților Europene, Tribunalul de Primă Instanță (camera a patra) a statuat: "117 Principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului comunitar, impune ca actele instituțiilor comunitare să nu depășească limitate a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit, stabilitatea că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raportul cu scopurile vizate (hotărârea din 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C-331/88, Rec., p. I-4023, punctul 13, și hotărârea din 14 iulie 2005, Țările de Jos/Comisia, C-180/00, Rec., p. I-6603, punctul 103). 118 În domeniul care interesează cauza de față, respectarea principiului proporționalității presupune ca măsurile preconizate să nu cauzeze inconveniente disproporționate și inacceptabile în raportul cu scopurile urmărite de inspecție în cauză (a se vedea, cu privire la Regulamentul nr. 17, hotărârea Roquette Freres, punctul 118). 29 de mai sus, punctul 76). Cu toate acestea, alegerea pe care Comisia trebuie să facă între inspecția efectuată pe baza simplu mandat și inspecția dispusă printr-o decizie nu depinde de împrejurări precum gravitatea deosebită a situației, extrema urgență sau nevoia de discreție absolută, ci de necesități unei cercetări. adecvate, având în vedere particularitățile cauzei. Ca urmare, 119 Este datoria Comisiei să aprecieze, în principiu, dacă o anumită informație este necesară pentru a se putea detecta sau încălcare a regulilor de concurență și, dacă aceasta dispune deja de indicii sau chiar de elemente de probă referitoare la existența unei încălcări, este legitim ca Comisia să considere necesar să dispună verificări suplimentare care să îi permită să aprecieze mai bine încălcarea sau durata acesteia (a se vedea, cu privire la Regulamentul nr. 17, hotărârea din 18 octombrie 1989, Orkem/Comisia, 374/87, Rec. ., p. I-3283, punctul 15, și hotărârea Roquette Freres, punctul 29 de mai sus, punctul 78). 120 În speță, în primul rând, decizia atacată urmărește culegerea de informații referitoare la practicile privind prețurile puse în aplicarea de reclamantă, în scopul de a aprecia existența eventuală a unei încălcări a tratatului. Desigur, în cuprinsul deciziei atacate se arată că anumite informații referitoare la acestea se află deja în posesia Comisiei. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenței, instituția avea dreptul să încerce să culeagă informații suplimentare, să îndepărteze strategia de izolare și să îndepărteze concurența, despre care este greu de conceput că ar fi putut intra, eventual, în posesia Comisiei altfel decât prin intermediul unei inspecții. În al doilea rând, considerând că informațiile căutate includ elemente care urmăresc să pună în evidență sau eventuală intenție de eliminare a concurenței, era acceptabil, ținând seama de obiectivele unei examinări adecvate a cauzei, să se dispună desfășurarea unei inspecții pe calea unei decizii, în scopul de a se garanta eficacitatea acestor inspecții. În al treilea rând, inspecția dispusă prin decizia atacată a fost limitată la incintele întreprinderii, deși Regulamentul nr. 1/2003 permite deja, în anumite condiții, inspectarea altor incinte, inclusiv domiciliul anumitor membri ai personalului întreprinderii au avut în vedere. Prin prisma acestor elemente, nu rezultă că, în speță, Comisia ar fi acționat în mod disproporționat în raport cu scopul urmărit (...)." Așa fiind, prima instanță cu respectarea limitelor competenței sale în raport de obiectul cererii de autorizare și de scopul legitim al acestei solicitări a încuviințat inspecția inopinată apreciind corect asupra validității indiciilor temeinice care justificau această cerere.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 40 alin. (7) din Legea concurentei nr. 21/1996, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 7 din 25 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, ca nefondată.