ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1072/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra cererii de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 noiembrie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat o cerere de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, împotriva intimatei secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, solicitând obligarea acesteia să-i comunice informațiile solicitate privind plângerea pe a formulat-o la data de 09.10.2019.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește judecarea pe fond a cererii petentului, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, instanța supremă neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Or, cererea petentului, prin care se solicită obligarea intimatei la comunicarea unor informații privind plângerea formulată la data de 09.10.2019 nu face parte din cererile prevăzute a fi soluționate, în primă instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată ce constă în obligarea intimatei la comunicarea către petent a informațiilor publice solicitate, acțiunea se circumscrie prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, lege care un caracter special, în raport cu legea generală, Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.

Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informațiilor de interes public, precum și procedura de urmat în situația încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.

Astfel, dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prevăd expres faptul că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Aceste norme de competență derogă de la normele generale de competență și stabilesc o competență teritorială alternativă, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorității pârâte.

Prin urmare, având în vedere că petentul are domiciliul în comuna Dagita, județul Iași, astfel cum rezultă din adresa înaintată de Penitenciarul Vaslui, aflată la dosar, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare către Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, această instanță fiind în măsură să examineze fondul cererii formulate de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină plângerea formulată petentul A., în contradictoriu cu intimata secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, spre competentă soluționare la Tribunalul Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.