ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2749/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca instanța să-i oblige la plata diferenței dintre salariul calculat prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% conform Legii 293/2015 la data de 01.12.2015 pentru perioada 22.06.2014-01.10.2016, obligarea pârâților la plata diferenței dintre salariul avut în plată ca grefier în cadrul Curții de Apel și nivelul maxim al salariului în plată al unui grefier încadrat în aceeași funcție, grad/treaptă, vechime în funcție sau specialitate în cadrul parchetelor din țară, pentru perioada 22.06.2014-01.10.2016, obligarea pârâților la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală potrivit O.G. nr. 9/2000 și 13/2001, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure Ministerului Justiției sumele necesare și obligarea C.N.C.D. la formularea unui punct de vedere asupra existenței discriminării.

Prin sentința nr. 31/2018 din 4 aprilie 2018, Tribunalul Bacău a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția prescripției acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Apel Iași.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva acestora pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII.

A obligat pârâții să-i plătească reclamantei diferența dintre salariul calculat potrivit valorii de referință sectorială aflat în plată și cea rezultată raportat la o valoare de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, valoare sectorială majorată cu 10% în baza Legii 293/2015, începând cu 01.12.2015, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății și dobânda legală penalizatoare începând cu data scadenței și până la data plății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâta Curtea de Apel Iași, cât și pârâtul Tribunalul Iași.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău a dispus suspendarea judecății, în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, prin decizia nr. 167/2021 din 9 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a constatat perimate cererile de apel formulate de pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 313/04.04.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pârâtele Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași au formulat fiecare recurs.

În cuprinsul cererilor de recurs, pârâtul Tribunalul Iași, respectiv Curtea de Apel Iași au susținut că decizia recurată este nelegală și netemeinică, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea continuării judecății.

Recurentele-pârâte au susținut că față de dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 C. proc. civ., instanța de judecată avea obligația de a repune cauza pe rol și de a pune în discuția contradictorie a părților perimarea. Contrar acestei obligații, la termenul din data de 03.03.2021, pentru care părțile nu au fost citate cu această mențiune, instanța de judecată, din oficiu, a pus în discuție excepția perimării cererilor de apel raportat la data soluționării definitive a dosarului înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, rămânând în deliberare și pronunțare pe această excepție.

Au arătat recurenții-pârâți că, în mod greșit, a reținut instanța de apel, că în cauza de față nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării apelurilor mai mult de șase luni, din vina părților, în condițiile în care, potrivit încheierii din data de 07.11.2018 a Curții de Apel Bacău, la termenul menționat, instanța de judecată a pus în discuție suspendarea cauzei în temeiul art. 138 C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2017, aflat în recurs la Înalta Culte de Casație și Justiție, și, la același termen, a rămas în pronunțare și deliberare pe suspendarea prezentei cauze. Prin aceeași încheiere, instanța de judecată a dispus suspendarea judecății pricinii în baza art. 138 alin. (6) C. proc. civ., până la soluționarea dosarului nr. x/2017 aflat în recurs la Înalta Curte de Casație.

Instanța de apel a reținut că "dosarul nr. x/2017 a fost soluționat, prin decizie definitivă, de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21.05.2020, astfel că la această dată a încetat suspendarea judecării apelurilor dispusă în prezentul dosar, de la acel moment începând să curgă termenul de perimare a cererilor de apel. Această concluzie se impune având în vedere că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părților, reglementat de art. 9 C. proc. civ., iar în C. proc. civ. nu s-a stabilit că instanța are obligația reluării judecății din oficiu după încetarea cauzei de suspendare prevăzute de art. 138 alin. (6) C. proc. civ..".

Or, au menționat recurenții-pârâți, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Recurenții-pârâți au susținut că, potrivit art. 138 alin. (6) C. proc. civ.: "Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului".

Ca atare, nu a fost vorba despre o suspendare prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor, astfel încât judecata cauzei suspendate să se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți.

Recurentul-pârât Tribunalul Iași a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâta Curtea de Apel Iași.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Iași a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Tribunalul Iași.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 20 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Analizând excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la prevederile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. cu referire la art. 181 din același act normativ, reține următoarele:

Recursurile au ca obiect decizia nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care s-au constatat perimate cererile de apel formulate de pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași împotriva sentinței civile nr. 313/04.04.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ.: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Termenul de recurs instituit de art. 421 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul pârâtului Tribunalul Iași a fost transmis la 31 martie 2021, prin e-mail, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs; totodată, recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Iași a fost transmis la 1 aprilie 2021, prin e-mail, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, iar în raport cu data pronunțării hotărârii recurate, la 9 martie 2021, recursurile au fost formulate cu depășirea termenului imperativ de 5 de zile de la pronunțare prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., fapt ce atrage sancțiunea decăderii părților din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursurile au fost declarate cu depășirea termenului imperativ de 5 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, iar recurenții nici nu au dovedit că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă ca tardive recursurile declarate de recurenții-pârâți CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardive recursurile declarate de recurenții-pârâți CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI împotriva deciziei nr. 167/2021 din 9 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Bacău – secția I Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.