ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2748/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub număr de dosar x/2017 și precizată ulterior, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 14376 a Comisiei de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. 107150/06.03.2017 și obligarea pârâtelor la recalcularea pensiei conform prevederilor legale.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 223/2015 și ale Legii nr. 284/2010.

Prin sentința civilă nr. 1273/2019 din 21 noiembrie 2019, Tribunalul Hunedoara –Secția I Civilă a respins acțiunea de asigurări sociale formulată și precizată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Comisia Centrală de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia– secția I Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1273/2019 din 21 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Hunedoara– secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și casarea deciziei atacate.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra folosirii valorii de referință de către Casa de pensii a MAI, luată din art. IX al O.G. nr. 8/2008 în sumă de 197,3337 RON, articol abrogat prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea nr. 330/2009, și nici asupra folosirii folosirea coeficienților de ierarhizare dintr-un ordin al MAI secret de serviciu, asa cum rezultă din adresa ÎPJ Gorj nr. 605602/11.09.2019 și nu din Legea nr. 284/2010 - singura lege a sala­rizării bugetarilor, aflată în vigoare.

Arată că, a solicitat în mod expres să se pronunțe asupra acestora, considerând că luarea și folosirea valorii de referință dintr-un act normativ abrogat/anulat conduce la anularea actului respectiv.

Totodată, consideră că nu s-a pronunțat instanța de apel cu privire la răspunsurile din întâmpinarea Casei de pensii care a invocat probleme de neretroactivitate, conforme cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, cu art. 6 C. civ., cu deciziile CCR și legis­lația Curții Europene a Drepturilor Omului și nici cu privire la opozabilitatea unor acte normative emise după pensionarea sa - 02.02.1990 - și folosite la recalcularea pensiei militare de serviciu.

Recurentul susține că instanța nu a admis, dar nici nu a respins susținerile invocate în concluziile scrise pentru termenul de judecată din 21.11.2019 și nici asupra precizărilor la acțiunea în constatare din 12.06.2017.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în situația în care se va constata că reclamantul a formulat cererea cu rea-credință, a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare, în conformitate cu art. 40 coroborat cu art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare la 19 februarie 2021, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat în principal excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar excepția nulității recursului.

Recurentul-reclamant a depus răspunsuri la întâmpinări.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că în speță, hotărârea recurată, respectiv decizia nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia – secția I Civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, în forma modificată prin art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind "navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare".

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

De altfel, art. 103 din Legea nr. 223/2015 prevede că: "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel", iar art. 104 al aceluiași act normativ statuează că "prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În cauză, prin acțiunea promovată, reclamantul A. a solicitat recalcularea pensiei.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

În consecință, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 103 din Legea nr. 223/2015, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu la care se referă art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1015/2020 din 17 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.