ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1464/2025

Pretenția dedusă judecății Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la data de 02.02.2022, sub nr. x/2022 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună: (1) anularea deciziei nr. 190719/11.01.2022 emise de Casa Județeană de Pensii Hunedoara; (2) obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei începând cu luna decembrie 2020 în sensul includerii în buletinul de calcul și a sumelor reale ce reprezintă venituri brute din următoarele perioade: lunile iulie- septembrie și decembrie din anul 1981; februarie, august, septembrie 1982; lunile martie, aprilie, iunie - august - noiembrie 1983; lunile martie și mai din anul 1984; luna aprilie 1986 și luna aprilie din anul 1990 (aprilie), conform adeverinței nr. x/29.10.2020 prin care s-a completat adeverința nr. x/13.05.2016 emisă de S.C. B. S.R.L., sume care nu au fost trecute în carnetul de muncă și pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale și pentru pensia suplimentară, respectiv să în se includă salariile brute respectiv contributivitatea avută pentru cele 16 luni anterior arătate, conform art. 2 lit. c), art. 95 alin. (1)-(4), art. 96 alin. (1)-(2), art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 și H.G. nr. .261/2001 publicată în Monitorul oficial nr. 114/06.03.2001.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 709/11.05.2022 Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensie nr. 190719/11.01.2022 prin care a fost pusă în executare decizia civilă nr. 1682/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate. Prin decizia civilă nr. 2180/05.06.2024 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 709/2022 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosar nr. x/2022 și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei civile nr. 2180/05.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a formulat contestație în anulare contestatorul A., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată. Prin decizia civilă nr. 3256/09.10.2024 Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca tardiv introdusă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022.

Recursul formulat în cauză Prin recursul declarat la 29.10.2024 A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul obligării intimatei la emiterea unei noi decizii de pensie rectificativă, cu luarea în calcul a celor 16 luni cuprinse în adeverința nr. x/29.10.2020 și restituirea diferențelor rezultate din 05.11.2020, la care se adaugă rata inflației. În ceea ce privește tardivitatea declarării contestației în anulare a apreciat că dispozițiile art. 506 alin. (1) și (2) C. proc. civ., sunt contradictorii și a invocat art. 36 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 24/27.03.2000, art. 9 alin. (1) C. civ. Totodată, recurentul a adus critici cu privire la decizia nr. 2180/05.06.2024, raportat la perioada pentru care s-a încuviințat recalcularea pensiei, arătând că pensia acestuia nu poate fi diminuată întrucât cuantumul acesteia este realizat pe principiul contributivității, câștigat prin lege și sentințe judecătorești. A mai adăugat recurentul că expertul desemnat în cauză a fost de rea credință, din expertiza contabilă nerezultând că i s-a aplicat majorarea punctului de pensie cu 50%. În susținere, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005 și practica CEDO și CJUE. 5. Apărările formulate în cauză La data de 12.03.2025 intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului prin constatarea inadmisibilității și caracterului nefondat al acestuia.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 03.02.2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 27.05.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 16.10.2025, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 16.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii. În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 3256/09.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, având ca obiect contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022, având ca obiect recalculare pensie. Prin această hotărâre s-a respins, ca tardiv introdusă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2180/2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2022, hotărâre definitivă, fiind pronunțată într-un litigiu de asigurări sociale - contestație decizie și recalculare pensie. Cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speță, calea de atac este numai apelul, se constată că hotărârea atacată cu contestație în anulare (decizia civilă nr. 2180 din 05.06.2024) are, și aceasta, caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4. C. proc. civ., care stipulează că: sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Prin urmare, și decizia civilă nr. 3256 din 09.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care a fost soluționată contestația în anulare și care face obiectul prezentei căi de atac, este, la rândul său, o hotărâre definitivă, căci așa prevăd dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.: hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În examenul controlului de constituționalitate al acestor dispoziții, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate, prin Decizia nr. 178 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546/26. V.2021: 15. " ...Curtea reține că soluția legislativă reglementată de prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanței a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac (a se vedea în acest sens Decizia nr. 354 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020, paragraful 23). 16. Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa constantă (...) că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege". Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". Alin 2 al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 prevede, printre altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale. Dispozițiile legale anterior evocate reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel. Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor sociale. Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este unul născut în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale. Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunțată în contestație în anulare de către Curtea de Apel București este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale. Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească. Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 3256/2024 din 9 octombrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.