ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2358/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la data de 17 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și Casa Județeană de Pensii Hunedoara, anularea Hotărârii nr. 33346/25.05.2020 emisă de pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații; emiterea unei noi decizii de pensie privind recalcularea veniturilor din adeverința nr. x/13.05.2016 conform deciziei civile nr. 640/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, definitivă, folosind un stagiu de cotizare de 20 de ani conform deciziei Î.C.C.J. nr. 69/2018 și acordarea diferențelor de pensie din data de 01.6.2018; obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara să-i emită o nouă decizie de pensie (rectificativă) privind recalcularea pensiei conform art. 169

2

din Legea nr. 221/2018, respectiv majorarea punctajului mediu anual cu 50% și acordarea diferențelor rezultate începând cu data de 01.10.2018. S-au solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON.

În drept, s-a invocat Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Legea nr. 221/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin sentința civilă nr. 2873/2020 din 10 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Casa Județeană de Pensii Hunedoara și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2873/2020, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A..

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 18 august 2021.

La 10 septembrie 2021, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând admiterea excepției și respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea, ca nefondat, a recursului.

La 4 octombrie 2021, recurentul-reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate.

Întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 iunie 2020, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind, așadar, supus procedurii de filtru.

Ca atare, prin rezoluția din 7 octombrie 2021, s-a fixat termen la 9 noiembrie 2021 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Hunedoara la 17 iunie 2020 cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

De asemenea, se reține că dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilesc că:

"Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", iar art. 155 alin. (1) din același act normativ prevede că:

"(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar, potrivit alin. (2), " Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acțiunea a fost introdusă la 17 iunie 2020, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, potrivit căruia, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Așadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 152 și art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 956/2021 din 9 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.