ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2021

HOTĂRÂRE

15.12.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2746/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 noiembrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanții A., B., C. au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că perioada serviciului de permanență constituie timp de lucru; repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâților la calcularea, alocarea și plata sumelor pentru orele aferente timpului de lucru din cadrul serviciului de permanență, care depășesc perioada normală de lucru de 8 ore în timpul zilelor lucrătoare, precum și pe durata zilelor de sâmbătă/duminică și sărbătorile legale, actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, pentru perioada cuprinsă ultimilor trei ani anteriori introducerii acțiunii.

Pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât în perioada supusă analizei, reclamanții nu au funcționat în cadrul acestui parchet, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și, în baza art. 40 alin. (1) din C. proc. civ., să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală; de asemenea, au invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu unitățile de parchet pârâte, pentru lipsa obiectului, iar pe fond, au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La termenul din 8 aprilie 2021, constatând că, deși legal citate, părțile nu pot pune concluzii, Tribunalul Vâlcea a amânat judecarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării și, în temeiul art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a prorogat stabilirea competenței de soluționare a cauzei pentru termenul acordat.

Prin sentinta civilă nr. 1545 din 27 mai 2021 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată de instanță din oficiu. A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și pe pârâții MINISTERUL PUBLIC- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, s-a reținut, în esență, că reclamanții își desfășoară activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, iar față de obiectul cauzei - drepturi salariale, instanța competentă material să soluționeze cauza este tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii raportat la art. 94 și 95 din C. proc. civ.

Condiția premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, să funcționeze la instanța/parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

Or, condiția nu este îndeplinită dacă partea este judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, la o altă instanță/parchet de pe lângă instanță decât cea competentă, chiar situată în raza aceleiași curți de apel, intenția legiuitorului la edictarea normei reieșind fără echivoc din referirea strictă doar la acea instanță/parchet de pe lângă instanță la care partea își desfășoară activitatea ca judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier, și cărei îi revine competența soluționării cauzei sau competența de soluționare a cauzei este a unei instanțe inferioare celei la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Așadar, s-a apreciat că acțiunea reclamanților nu este de competența instanței pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea și nici de competența unei instanțe inferioarei celei pe lângă care funcționează parchetul unde își desfășoară activitatea, motiv pentru care, în cauză, nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Tribunalul Vâlcea a mai arătat că, deși pârâți sunt și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu sunt incidente dispozițiile legale privind prorogarea legală de competență, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres în art. 127 alin. (2)

că operează doar în situația în care instanța de judecată este pârâtă, nu și parchetul de pe lângă instanța competentă.

În consecință, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii raportat la art. 94 și 95 C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și, având în vedere că reclamanții au locul de muncă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, aflat în circumscripția Tribunalului Dolj a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr de dosar, x/2020

Prin sentința nr. 3614/2021 din 28 octombrie 2021, Tribunalul Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele acestei sentințe, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că nu a fost legal sesizat cu soluționarea cauzei, întrucât, în speță, momentul prevăzut de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. a fost depășit.

Din punct de vedere procedural, Tribunalul Dolj a apreciat că termenul stabilit la 8 aprilie 2021, la Tribunalul Vâlcea, are semnificația primului "termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Faptul că la acel termen, prima instanță învestită a dispus comunicarea unei întâmpinari, care nu era depusă în termen procedural, ci la 4 luni de la comunicarea cererii introductive, nu implică prorogarea momentului la care se pot pune concluzii, în sensul art. 131 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, doi dintre pârâții semnatari ai întâmpinării atașate la 8 aprilie 2021, aveau deja întâmpinări depuse la dosar, filele x și urm., încă din 21 decembrie 2020 și nu a existat vreo solicitare din partea reclamanților pentru observarea acelei întâmpinări.

Astfel, efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență, este consolidarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu mai poate fi ulterior invocat.

S-a menționat că în acest sens este decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii.

În raport de considerentele reținute, Tribunalul Dolj a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că Tribunalul Dolj învestit de Tribunalul Vâlcea prin hotărârea de declinare a competenței și-a invocat, la rândul său, necompetența teritorială nu în virtutea unor dispoziții legale incidente în raport de obiectul cauzei (deci nu în virtutea normelor de competență propriu-zise), ci exclusiv în legătură cu nerespectarea termenului legal în care putea fi ridicată excepția de necompetență de către prima instanță sesizată.

Tribunalul Dolj a avut în vedere regimul juridic al invocării excepției de necompetență teritorială, în sensul că aceasta ar fi fost ridicată de prima instanță sesizată, cu nesocotirea normei juridice de ordine publică, reglementată prin art. 131 C. proc. civ.

În speță, se reține că primul termen la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe care și-a declinat competența (Tribunalul Vâlcea) a fost cel din 8 aprilie 2021, termen la care instanța a constatat că, deși legal citate, părțile nu pot pune concluzii, motiv pentru care a amânat judecarea cauzei în vederea comunicării întâmpinării și, în temeiul art. 131 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a prorogat stabilirea competenței de soluționare a cauzei pentru termenul acordat.

La termenul imediat următor, din 20 mai 2021, Tribunalul Vâlcea, verificându-și competența, potrivit dispozițiilor art. 131 C. proc. civ., constatând că reclamanții îndeplinesc funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, față de dispozițiile art. 127, raportat la art. 94 și 95 C. proc. civ., coroborat cu art. 269 Codul Muncii și art. 210 din Legea 62/2011 a dialogului social, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea și a reținut cauza în pronunțare cu privire la această excepție.

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 396 C. proc. civ., a fost amânată pronunțarea la 27 mai 2021, când excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea a fost soluționată, în sensul admiterii acesteia și declinării competenței în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin urmare, verificarea competenței în fața primei instanțe potrivit art. 131 C. proc. civ. a fost prorogată la al doilea termen de judecată, prin încheierea din 8 aprilie 2021, urmare a amânării judecății în vederea comunicării întâmpinării, iar la termenul următor din 20 mai 2021 a fost ridicată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea.

În rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte are în vedere că, într-adevăr, în noua reglementare a C. proc. civ., legiuitorul a reformat regimul de invocare a necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică, prin limitarea în timp a posibilității invocării excepției de necompetență, din rațiuni care urmăresc să prevină abuzul de drept și să asigure judecarea cu celeritate a pricinilor.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă litigiului pendinte, "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii în fața primei instanțe."

Aceste dispoziții legale nu pot fi însă interpretate și aplicate decât în corelare cu necesitatea asigurării celorlalte garanții procesuale ale părților, îndeosebi a efectivității principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Astfel, pentru a se putea efectua verificarea competenței, instanța trebuie să se asigure că părțile au posibilitatea de a pune concluzii, problema competenței urmând a fi tranșată definitiv înaintea instanței respective printr-o încheiere interlocutorie.

Or, în cadrul aceleiași sarcini ce revine instanței de a asigura celeritatea judecății, în sensul art. 6 alin. (1) C. proc. civ., în care se înscrie și verificarea propriei competențe, este înscrisă expres, prin dispozițiile art. 241 alin. (3) C. proc. civ., și obligația de a se proceda la verificarea procedurii de comunicare a actelor de procedură pentru termenul de judecată și de a se ordona, dacă e cazul, luarea măsurilor de efectuare ori de refacere a acestor proceduri.

În situația particulară a litigiului pendinte, a fost prorogată stabilirea competenței de soluționare a cauzei pentru termenul acordat, urmare a aprecierii de către prima instanță sesizată că nu fusese parcursă procedura de comunicare în legătură cu întâmpinarea depusă de către pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru a da posibilitatea reclamanților să depună răspuns la întâmpinare.

Spre deosebire de forma anterioară a art. 131 alin. (2) C. proc. civ. care impunea punerea în discuția părților și verificarea competenței la primul termen la care părțile sunt legal citate, textul, în forma modificată face referire la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii."

Prin urmare, noua reglementare permite ca, în mod excepțional, verificarea competenței și invocarea subsecventă a excepției de necompetență să aibă loc și la termenul imediat următor termenului la care părțile au fost legal citate, dacă s-au ivit alte incidente procedurale, fără a opera sancțiunea decăderii instanței din dreptul de a invoca excepția necompetenței materiale procesuale.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepției de necompetență teritorială este dată de termenul la care părțile din proces pot pune și concluzii asupra competenței, deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, astfel cum se reține și în considerentele Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133/19.02.2020, cu referire, ca exemplu, la amânarea judecății în temeiul art. 222 C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit aceleiași hotărâri de unificare a jurisprudenței menționate anterior, în această situație, instanța sesizată prin declinarea competenței poate să verifice modul în care normele referitoare la condițiile și termenul de invocare a excepției de necompetență au fost respectate, fără a se putea transforma într-o instanță de control judiciar, deci fără a avea de analizat aspectele privind legalitatea și oportunitatea măsurilor procesuale concrete luate pentru respectarea principiului dreptului la apărare și al contradictorialității, care au condus la amânarea judecății (vezi paragraful 71).

Chiar și fără a avea în vedere contextul măsurii dispuse la primul termen de judecată, de comunicare a întâmpinării, măsură ce urmărea tocmai garantarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, părțile neputând pune concluzii asupra competenței în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte subliniază că mențiunea din cuprinsul încheierii de ședință privind prorogarea stabilirii competenței nu poate echivala cu neinvocarea în termenul legal și nu poate conduce la concluzia că Tribunalul Vâlcea ar fi devenit competent material să soluționeze litigiul după acest prim termen.

Pentru rațiunile înfățișate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.