ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1387/2022

HOTĂRÂRE

08.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1387/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – secția I Civilă la 01.07.2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să constate că perioada serviciului de permanență efectuat reprezintă timp de muncă și, ca atare, să oblige pârâții la compensarea acestuia cu ore libere plătite, să oblige pârâții la recalcularea, alocarea și la plata către reclamanți a tuturor drepturilor salariale aferente perioadei serviciului de permanență efectuat în ultimii 3 ani și două luni anterior sesizării instanței, calculate potrivit art. 123, coroborat cu art. 137 alin. (5) și cu art. 142 alin. (2) din Codul Muncii, prin acordarea cumulată a sporurilor pentru compensarea muncii suplimentare, a muncii în zilele de repaus săptămânal și a muncii în zilele de sărbătoare legală, actualizate cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Au mai solicitat reclamanții să fie obligați pârâții și la compensarea duratei serviciului de permanență efectuat de reclamanți pe durata nopții, în ultimii trei ani și două luni anterior sesizării instanței, fie prin reducerea cu o oră a duratei zilei de muncă, fie prin acordarea unui spor de 25% din salariul de bază, actualizat cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și obligarea pârâților la compensarea pe viitor a serviciului de permanență ce se va efectua.

Prin sentința civilă nr. 155/07.02.2022, Tribunalul Galați – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că, față de calitatea de grefieri a reclamanților în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și de considerentele deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la 23.02.2022 pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă, care, prin sentința civilă nr. 851/13.04.2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Pentru a hotărî astfel, constatând că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel și nu în cadrul tribunalului inițial sesizat, a apreciat că în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât dezlegările Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii date prin decizia nr. 7/2016 vizează numai situația în care părțile reclamante își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței indicate la alin. (1) și (2) C. proc. civ.

De asemenea, a stabilit că dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. privesc procurorii, asistenții judiciari și grefierii și, deci, nu se aplică și personalului conex, cum este situația reclamanților, care au calitatea de specialiști IT.

Mai mult, a apreciat că Tribunalul Dâmbovița nu ar putea fi competent să judece procesul nici în condițiile aplicării în speță a ipotezei de la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că, în cauză, calitatea de pârât nu aparține și instanței competente să soluționeze cauza potrivit dreptului comun.

Totodată, a apreciat că într-o asemenea situație, față de prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență teritorială de ordine publică nu mai putea fi invocată de Tribunalul Galați ulterior primului termen de judecată la care părțile au fost legal citate și puteau depune concluzii, respectiv 07.12.2021.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.

Reclamanții, grefieri și specialiști IT ai Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați au învestit Tribunalul Galați cu un conflict de muncă, pârâți fiind Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Ministerul Finanțelor Publice.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Dispozițiile textului de lege evocat sunt norme speciale, derogatorii de la normele de competență teritorială, care stabilesc un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care/pe lângă care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini de competența instanței respective ori a uneia inferioare ei.

Totodată, norma legală instituie un caz de prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul.

Prin decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

În speță, unii dintre reclamanți au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, iar ceilalți, calitatea de specialist IT, adică personal auxiliar de specialitate în cadrul aceleiași instituții (însă fără a fi grefieri).

Cum conflictul de muncă dedus judecății ar fi trebuit, potrivit regulilor de drept comun, să revină spre competentă soluționare Tribunalului Galați, Înalta Curte subliniază că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se opun unei asemenea învestiri, atât timp cât unii dintre reclamanți au calitatea de grefier la parchetul de pe lângă o instanță superioară celei competente să soluționeze cauza, împrejurare ce atrage competența uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu Curtea de Apel Galați.

Pentru reclamanții specialist IT, cărora nu le este aplicabil textul de lege menționat, instanța supremă, notând că aceștia se află în situația coparticipării procesuale active, potrivit art. 59 C. proc. civ., constată incidența dispozițiilor art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, aceasta va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Așa fiind, constatând că Tribunalul Dâmbovița se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinate Curții de Apel Galați, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului în favoarea acestui tribunal.