ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2682/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la 17.12.2020, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la calcularea indemnizației de bază brută lunară și la plata, în favoarea fiecărei părți reclamante, a diferențelor de drepturi salariale reieșite din aplicarea majorării indemnizației de încadrare brută lunară, prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu vechimea efectivă în funcția de asistent judiciar, începând cu data ivirii discriminării salariale la zi, precum și în continuare, pe perioada menținerii raporturilor de muncă ale reclamanților cu pârâții, actualizate cu rata inflației, precum și a dobânzilor penalizatoare, calculate de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la plata efectivă a acestuia, a dobânzii legale remuneratorii din momentul obținerii titlului executoriu până la scadența fiecărei plăți eșalonate, cu capitalizarea lunară a acesteia; au mai solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să facă toate demersurile pentru a include în indemnizațiile lunare ale reclamanților procentul corespunzător vechimii în funcția respectivă și să faciliteze acestora plata lunară a acestui drept salarial prin ordonatorii terțiari de credite.

Pârâtul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței nr. 303/31.012018 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 793/A/29.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și a sentinței civile nr. 1419/16.10.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte prin decizia nr. 433/23.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă; a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară celor 3 ani dinaintea introducerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepțiile necompetenței materiale a tribunalului, a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1419/16.10.2020, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, schimbată în parte prin decizia nr. 433/23.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a inadmisibilității capătului de cerere privind recalcularea indemnizațiilor de încadrare, față de lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7, capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 și art. 7, capitolul VIII, secțiunea I din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a lipsei calității sale procesuale pasive față de capătul de cerere privind recalcularea și plata diferențelor salariale, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 1338/24.09.2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Tribunalul Suceava și a respins cererea reclamanților B. și C. ca urmare a constatării autorității de lucru judecat; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta A. privind drepturile salariale pentru perioada anterioară datei de 16.12.2017 și, ca neîntemeiată, cererea aceleiași reclamante cu privire la drepturile salariale pentru perioada ulterioară acestei date.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul B. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 7/06.01.2022, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat în parte sentința în ceea ce îl privește pe apelant, referitor la pretențiile formulate în contradictoriu cu Tribunalul Suceava și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond cu privire la pretențiile acestuia față de Tribunalul Suceava; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020* pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă.

La 23.08.2021, reclamanții A., B. și C. au formulat cerere de modificare a acțiunii, înregistrată ca dosar nou pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. x/2021, prin care au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Tribunalul Vaslui la calcularea indemnizației de bază brută lunară și plata drepturilor salariale reieșite din aplicarea majorării acestei indemnizații în raport cu vechimea efectivă totală în funcția de asistent judiciar, recalcularea creșterilor salariale dispuse prin art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, acordate în lunile ianuarie 2019 și 2020, cu reconsiderarea indemnizației de încadrare din anul 2022 prevăzută în anexa aceluiași act normativ la capitolul I, lit. A), pct. 4, aferentă vechimii totale în muncă a reclamanților, plata diferențelor salariale astfel rezultate pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii, actualizate cu rata inflației și dobânda penalizatoare de la data când acestea trebuiau achitate până la plata lor efectivă; au mai solicitat obligarea Ministerului Justiției să facă toate demersurile pentru a include în indemnizațiile lunare ale reclamanților procentul corespunzător vechimii totale în funcția respectivă și să dispună plata lunară a acestui drept salarial, precum și a diferențelor solicitate, prin ordonatorii terțiari de credite.

Pârâtul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat a deciziei nr. 506/A/21.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a sentinței nr. 303/31.012018 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr. 793/A/29.05.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și a sentinței civile nr. 1338/24.09.2021, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepțiile necompetenței materiale a tribunalului, inadmisibilității acțiunii față de lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7, capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 și art. 7, capitolul VIII, secțiunea I din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și a lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La rândul său, tot pe calea întâmpinării, Tribunalul Vaslui a invocat excepțiile prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele aferente perioadei ce depășește 3 ani anteriori învestirii instanței, a lipsei calității sale procesuale pasive față de acțiunea reclamanților B. și C., a puterii de lucru judecat a sentinței nr. 889/0511.2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 03.03.2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a reținut că este competent să soluționeze cauza, a unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Tribunalului Vaslui, a prescripției și a autorității de lucru judecat și a rămas în pronunțare asupra acestora, cât și asupra fondului cauzei, iar prin încheierea din 30.03.2022, a dispus repunerea cauzei pe rol, la cererea pârâtului Tribunalul Suceava, pentru a pune în discuția părților excepția litispendenței.

La 18.04.2022, reclamantul B. a depus cerere de renunțare la judecata acțiunii obiect al dosarului nr. x/2021

Prin încheierea din 04.05.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Galați, secția I civilă a trimis dosarul la completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2020, care, prin încheierea din 07.09.2022, a admis excepția litispendenței și a dispus atașarea la dosarul nr. x/2020.

Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr. 1243/05.10.2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Vaslui și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca urmare a constatării existenței autorității de lucru judecat.

Împotriva încheierilor din 30.03, 04.05 și 07.09.2022, precum și a sentinței civile nr. 1243/05.10.2022, pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă reclamanții B. și C. au declarat apel.

Pe calea întâmpinării, pârâtul Tribunalul Suceava a invocat excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamantul B. împotriva încheierilor pronunțate în dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 136/09.03.2023, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția inadmisibilității apelului formulat de reclamantul B. împotriva încheierilor din 30.03.2022, 04.05.2022 și 07.09.2022 pronunțate de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 și a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanții B. și C. împotriva acestor încheieri precum și apelul formulat de reclamanta C. împotriva sentinței civile nr. 1243/05.10.2022; a admis apelul formulat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 1243/05.10.2022, a anulat în parte sentința numai cu privire la pretențiile formulate de acesta în contradictoriu cu Tribunalul Suceava prin cererea din 23.08.2021 și, rejudecând, a constatat că cererea de renunțare la judecată formulată de acest reclamant în dosarul nr. x/2021 a rămas fără obiect; a admis excepția autorității de lucru judecat pentru capătul 1 al cererii reclamantului, având ca obiect plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din majorarea indemnizației de încadrare brută lunară în raport cu vechimea efectivă în funcția de asistent judiciar (spor de fidelitate), a respins capătul 1 de cerere pentru autoritate de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr. 506/A/21.09.2021, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș în dosarul nr. x/2019 și sentința nr. 303/31.01.2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 508/25.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017; a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Suceava și a prescripției dreptului material la acțiune pentru restul pretențiilor; a respins restul pretențiilor formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu Tribunalul Suceava, ca nefondate și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamantul B. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

La 31.05.2023, intimatul Tribunalul Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, intimatul Tribunalul Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și acesta presupune faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Recursul de față are ca obiect decizia civilă nr. 136/09.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în apel, într-o cauză având ca obiect drepturi salariale, așadar în materia litigiilor de muncă.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă împrejurarea că legiuitorul a suprimat prin Legea nr. 310/2018 calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile având ca obiect cereri în materia conflictelor de muncă.

Potrivit art. 24 C. proc. civ. "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", iar în conformitate cu art. 27 C. proc. civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Așa fiind, Înalta Curte constată că, față de data sesizării instanței, 17.12.2020, prin prisma prevederilor legale anterior relevate, decizia civilă nr. 136/09.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., și ca atare, nesusceptibilă de recurs.

Cu referire la mențiunea căii de atac a recursului cuprinsă în dispozitivul deciziei atacate, din perspectiva soluționării de către instanța de apel a cererii de renunțare la judecată formulate de reclamantul B., Înalta Curte reține că principiul legalității căilor de atac, reglementat de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., se opune oricărei mențiuni contrare din hotărârea judecătorească, astfel că partea nu poate exercita decât calea de atac prevăzută de lege, iar nu pe cea indicată eronat în dispozitivul hotărârii judecătorești.

În speță, se constată însă, în afara oricăror ambivalențe, faptul că așa-zisa cerere de renunțare a recurentului B. la judecata cererii modificatoare, justificată prin împrejurarea că cererea inițială are un caracter mai cuprinzător, echivalează, în realitate, cu stăruința acestuia în soluționarea cererii inițial formulate, neavând aptitudinea să dobândească natura juridică a unei renunțări la judecată în sensul și în condițiile strict prevăzute de art. 406 C. proc. civ., susceptibilă de recurs la instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare.

Așadar, această manifestare de voință, nu are valoarea juridică a unei cereri incidentale formulate în cursul procesului, în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., al cărei regim juridic este reglementat de art. 460 alin. (3) C. proc. civ., normă care ar deschide reclamantului B. calea de atac a recursului.

În realitate, demersul acestuia se circumscrie încercării vădite de a genera în cauză, de o manieră artificială, un al treilea grad de jurisdicție, în contextul nemulțumirii exprimate față de modul în care i-au fost soluționate, definitiv, pretențiile deduse judecății.

Reiterând faptul că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., ceea ce nu poate fi primit, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil, împrejurare în raport de care, analiza celorlalte aspecte invocate va rămâne în afara ariei de analiză a instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 136/09.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.