ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1610/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 494/PI/30.06.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta G., persoană juridică străină, prin mandatar H. S.R.L.; a fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 60.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 60.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 126,3 RON, lunar, până la majorat; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 60.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 126,3 RON, lunar, până la majorat; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta D. a sumei de 30.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta E. a sumei de 6.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale; a fost obligată pârâta la plata către reclamanta F. a sumei de 6.000 Euro, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune morale și a-a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

În drept, instanța a reținut că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 132/31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, prevederile Normei ASF nr. 20/27 iulie 2017 privind asigurările auto din România, precum și dispozițiile Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

Prin decizia civilă nr. 66/A din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă a admis apelul declarat de apelanta pârâtă I. prin mandatar H. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 494/PI/30.06.2020 pronunțată de Tribunalul Timiș. A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâta I. la plata către reclamanta A. a sumei de 40.000 de euro, cu titlu de daune morale, către reclamantul B. a sumei de 40.000 de euro, cu titlu de daune morale, către reclamanta C. a sumei de 40.000 de euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 20.000 de euro către reclamanta D.. A menținut în rest hotărârea apelantă.

Împotriva acestei decizii, reclamanții, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În dezvoltarea criticilor formulate, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că înțeleg să critice hotărârea instanței de apel sub aspectul stabilirii cuantumului daunelor morale în raport de situația de fapt reținută în speță.

Intimata-pârâtă I. prin mandatar H. S.R.L., prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport cu art. 483 alin. (2) și (4) C. proc. civ. în forma reglementată prin Legea nr. 310/2018.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății, (respectiv 25 noiembrie 2019), legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsite și cele din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a Cod procedură va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. PRIN REPREZENTANT LEGAL A., D., A. și C. PRIN REPREZENTANT LEGAL A. împotriva deciziei civile nr. 66/A din 27 ianuarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2021.