ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1584/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă la data de 24 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., pentru ca instanța, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale în cuantum de 600.000 RON, pentru daune aduse demnității, onoarei, cinstei, sănătății și reputației sale prin întreruperea abuzivă a energiei electrice trifazice (380 volți), în perioada 11 iunie 2016 – 11 decembrie 2016, la atelierul electric proprietate a familiei sale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21, 22, 44, 45 din Constituția României, art. 252, 1277, 1357, 2502, 1386 alin. (3) C. civ., C. proc. civ., art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 123/2012.

La data de 12 iulie 2019, pârâta B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantul A., ca netemeinică. Totodată, pârâta a invocat excepția conexității, solicitând ca prezenta cauză să fie conexată la dosarul nr. x/2018, înregistrat la Tribunalul Gorj, susținând că, între cele două cauze, este strânsă legătură, având în vedere că ambele litigii au aceleași părți și obiect, singura diferență fiind doar perioada pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.

Pârâta a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art. 432 C. proc. civ., în condițiile în care pe rolul instanțelor judecătorești au mai existat trei litigii având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți, litigii înregistrate sub nr. x/2014, y/2015 și 2852/95/2016 care au fost soluționate definitiv în favoarea societății pârâte.

Pârâta a mai invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului având în vedere că acesta nu mai deține imobilul respectiv.

Prin încheierea de ședință din 22 octombrie 2019, instanța a respins excepțiile invocate, ca neîntemeiate, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de la acea dată.

Prin sentința nr. 56/2020 din 02 iunie 2020, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pe care a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel pârâta B. S.A., solicitând admiterea acestuia și schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor invocate și, în subsidiar, în cazul respingerii excepțiilor, respingerea, în tot, a cererii formulate de C. ca netemeinică și nelegală.

Prin concluziile orale formulate la termenul din 06 octombrie 2020, intimatul reclamant a invocat neîndeplinirea cerinței timbării cererii de apel la valoarea contestată, conform dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de repunere pe rol a cauzei din 13 octombrie 2020, Curtea a dispus citarea părților cu mențiunea punerii în discuție a excepției lipsei calității procesuale pasive a B. S.A., excepție pusă în discuție la termenul din 17 noiembrie 2020.

Analizând, cu prioritate, susținerile intimatului cu privire la neîndeplinirea cerinței timbrării cererii de apel, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, față de faptul că, la dosarul cauzei - fila x - se află ordinul de plată nr. x/03 august 2020, reprezentând dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 50 de RON, conform celor dispuse de către completul de judecată în faza regularizării cererii de apel.

Curtea a apreciat, astfel, că susținerile intimatului reclamant cu privire la stabilirea eronată a cuantumului taxei de timbru ce ar fi fost datorată de către apelanta pârâtă nu pot fi primite, acestea trebuind a fi fost invocate în cadrul unei cereri de reexaminare formulate în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cale procedurală pe care intimatul reclamant nu a exercitat-o.

Prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.A. împotriva sentinței nr. 56 din data de 02.06.2020 pronunțate de Tribunalul Gorj – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. și a schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

La 4 ianuarie 2021, reclamantul C. a formulat, în termen legal, recurs împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul menținerii sentinței Tribunalului Gorj ca legală și temeinică.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 197 teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

În esență, recurentul susține că intimata-pârâtă B. S.A. a timbrat insuficient cererea de apel, fapt ce atrage nulitatea cererii și nulitatea hotărârii civile pronunțate în speță.

Mai arată că, în considerentele deciziei recurate, instanța a precizat că suma de 50 de RON a fost stabilită în faza de regularizare a apelului, însă, judecând o cerere de apel insuficient timbrată, decizia instanței de apel este nelegală.

În susținerea afirmației sale, recurentul arată că depune, ca practică judecătorească, două încheieri în care s-a statuat modul de timbrare a cererii de apel evaluabilă în bani.

În altă ordine de idei, autorul recursului arată că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 22, art. 430 și a art. 431 C. proc. civ.

În încheiere, recurentul solicită ca, în raport de aceste minime considerente, instanța supremă să admită recursul, astfel cum a fost formulat.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 01 martie 2021, conform dovezii înmânare aflate la dosar.

La data de 16 martie 2021, conform plicului atașat, intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar, întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Astfel, intimata-pârâtă arată că cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate.

Pe fond, intimata-pârâtă a învederat faptul că susținerile recurentului-reclamant sunt netemeinice și nelegale în raport de prevederile Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, subliniind faptul că a achitat taxa judiciară de timbru conform solicitării și calculului efectuat de instanța de apel.

La 26 martie 2021, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentului.

La 30 martie 2021, conform plicului atașat, recurentul-reclamant C. a depus, în termen legal, răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată, arătând că recursul cuprinde motivele de nelegalitate a deciziei recurate prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 197 teza a doua din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv, taxa judiciară de timbru la suma contestată.

La 4 iunie 2021, conform plicului atașat, recurentul-reclamant C. a depus la dosar note de ședință prin care a invocat, pe cale de excepție, autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265/9.02.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, pe care, la 14 iunie 2021, a depus-o la dosar, în copie certificată. Totodată, a arătat faptul că decizia recurată se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza a treia C. proc. civ., recurentul arată că instanța de apel a schimbat în mod nelegal obiectul acțiunii, pronunțându-se pe alt cod de client, pe alt contract decât cele care au făcut obiectul acțiunii, motivele fiind, astfel, străine de natura cauzei.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurentul arată că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 265/09.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de apel nu a luat în considerare prevederile art. 1277 C. civ., susținând că, în speță, întreruperea furnizării energiei electrice trifazice s-a făcut pur și simplu, fără preaviz, fără niciun motiv concret.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – secția a II-a Civilă la data de 24 iunie 2019, nefiind supus procedurii filtrului.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut de art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în care "…… motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului……..."

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, prin decizia nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței primei instanțe și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, în prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a acesteia ca urmare a săvârșirii faptei ilicite constând în nefurnizarea de energie electrică la locul său de consum pentru perioada 11.06.2016-11.12.2016.

Curtea a mai reținut că, urmare a propriei manifestări de voință a reclamantului, concretizată prin notificarea privind încetarea Contractului de furnizare a energiei electrice nr. x, înscris aflat la dosar apel și necontestat de reclamant, în sarcina pârâtei nu mai exista obligația de a furniza energie electrică către reclamant începând cu data de 01.02.2016.

Prin urmare, Curtea a apreciat că, în ceea ce privește perioada 11.06.2016-11.12.2016, pârâta nu este parte a raportului juridic dedus judecății, iar reclamantul nu a justificat identitatea cerută de lege pentru a se putea stabili cu privire la calitatea procesuală pasivă a acesteia.

Cu toate că acestea au fost considerentele care au stat la baza pronunțării deciziei recurate, prin cererea de recurs, autorul acesteia a criticat faptul că apelanta, intimată în prezenta cauză, a timbrat insuficient cererea de apel, fapt care, în accepțiunea recurentului, atrage nulitatea cererii și nulitatea hotărârii pronunțate în speță.

Așadar, prin cererea de recurs, recurentul nu s-a raportat la considerentele avute în vedere de instanță la adoptarea soluției de admitere a apelului, respectiv, la calitatea procesuală pasivă a autoarei apelului reținută de instanța de apel.

În altă ordine de idei, cu toate că recursul a fost încadrat în drept, în realitate, motivele invocate sunt neîncadrabile, câtă vreme nu a fost invocat niciun argument care să vizează rațiunile pentru care instanța de apel a admis apelul părții adverse.

Se reține, așadar, că singurul motiv de recurs vizează timbrajul cererii de apel a intimatei-pârâte, însă, acest motiv nu este de natură a duce la casarea deciziei recurate, întrucât, în atare situație, în considerarea dispozițiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, sancțiunea specifică este darea în debit.

Totodată, recurentul a mai arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 22, 430, 431 C. proc. civ., însă acest motiv de nelegalitate a fost invocat pur formal, fără a arăta, în concret, în ce a constat încălcarea dispozițiilor legale indicate.

Așadar, în lipsa unor critici dezvoltate în susținerea motivului de nelegalitate arătat, nu se poate considera că afirmațiile recurentului reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Aceste cerințe trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității hotărârii, prin indicarea nu numai a dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, ci și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Prin urmare, invocarea de către recurentul-reclamant a dispozițiilor art. 22, art. 430 și a art. 431 C. proc. civ. s-a făcut strict formal.

În altă ordine de idei, se reține că, prin notele de ședință depuse la 7 iunie 2021, recurentul a expus unele motive suplimentare în completarea recursului formulat inițial, însă, în considerarea dispozițiilor art. 487 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte nu le va putea lua în analiză, acestea fiind formulate în afara termenului legal.

Așadar, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut de art. 489 alin. (3) din Cod, în care instanța poate invoca, din oficiu, motive casare de ordine publică, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Reținând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să vizeze considerentele deciziei atacate și care să permită, astfel, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că autorul recursului nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (1)-(2) și raportat la art. 496 alin. (1) din același act normativ, va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 565/2020 din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2021.