ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1407/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în constatare înregistrată la 4 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub număru de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Crainimăt, jud. Bistrița-Năsăud, înscris în C.F. x Șieu-Măgherus, din patrimoniul societății B. S.R.L. în patrimoniul asociaților C. și D., ca urmare a radierii din Registrul Comerțului a societății, cu menținerea ipotecii A. S.R.L., precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea asociaților, în temeiul art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 4 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD, C. și D., având obiect acțiune în constatare, înscriere în cartea funciară.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 4 din 23 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

În termen legal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, solicitând admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate, susținând, în esență, că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material reprezentate de dispozițiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

În opinia recurentei, instanța de apel în mod greșit a reținut că, în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, deoarece procedura de lichidare/radiere s-a produs în temeiul Legii nr. 85/2006, astfel că, în condițiile acestui ultim menționat act normativ, nu s-ar putea dispune ca imobilul existent în patrimoniul societății B. S.R.L la momentul radierii să treacă în proprietatea asociaților, întrucât nu a existat o cerere în acest sens și, totodată, creanțele înscrise la masa credală nu au fost acoperite.

Contrar celor reținute de instanța de apel, recurenta apreciază că dispozițiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 se aplică și în cazul în care radierea societății s-a produs ca urmare a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, deoarece dispozițiile acestei legi nu reglementează situația bunurilor rămase în patrimoniul societății după radierea societății.

Prin urmare, față de situația de fapt din speță, precum de împrejuarea că nu există o dispoziție în Legea nr. 85/2006 care să reglementeze situația imobilelor rămase în patrimoniul societăților după finalizarea procedurii de faliment, consideră că singurele dispoziții legale care pot reglementa această situație sunt cele prevăzute de art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Intimatul-pârât OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD a formulat întâmpinare, prin care a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Intimații-pârâți C. și D. nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 17 februarie 2021, a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru judecarea acestuia la 9 iunie 2021.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând soluția dată de instanța de apel sub aspectul aplicării greșite a dispozițiile art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, însă criticile sunt nefondate pentru considerentele care succed.

Prin acțiunea în constatare formulată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Crainimăt, jud. Bistrița-Năsăud, înscris în CF x Șieu-Măgherus, din patrimoniul societății B. S.R.L. în patrimoniul asociaților C. și D., ca urmare a radierii din registrul comerțului a societății, cu menținerea ipotecii A. S.R.L., precum și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea asociațiilor C. și D., în temeiul art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990.

Este știut că o persoană juridică înregistrată în registrul comerțului poate fi radiată în două moduri, primul mod este prevăzut de Legea nr. 85/2006, respectiv urmare a închiderii procedurii de insolvență, iar cel de-al doilea mod este instituit de Legea nr. 31/1990. Ambele proceduri presupun o procedură de lichidare a bunurilor societății, însă regimul juridic al celor două proceduri este diferit.

Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990 republicată, potrivit cărora: "Bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerțului, în condițiile alin. (8)-(10), le revin acționarilor/asociaților" nu sunt aplicabile speței.

Înalta Curte subliniază că potrivit acestui text de lege se poate solicita să se constate că bunurile societății radiate revin asociaților/acționarilor doar în ipoteza în care societatea se radiază fără lichidare în condițiile alin. (8)-(10) din art. 237, ceea ce în cauză nu se confirmă.

În speță, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că prin sentința civilă nr. 959/21.06.2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței cu privire la societatea B. S.R.L. și radierea acesteia, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare la acea dată, potrivit căruia: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".

Prin urmare, în condițiile în care procedura de lichidare/radiere a societății B. S.R.L. a fost efectuată în baza Legii nr. 85/2006, contrar susținerilor recurentei, în cauză nu este aplicabil art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, întrucât procedura de radiere a societății nu a fost efectuată în temeiul Legii nr. 31/1990, neflându-ne astfel în niciunul dintre cazurile reglementate expres de prevederile a căror aplicabilitate, în mod greșit o solicită recurenta.

De altfel, formularea, la acest moment, ulterior închiderii procedurii pentru lipsa de bunuri, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a unei acțiuni în constatarea trecerii bunului ipotecat în patrimoniul asociaților, este o alternativă la care succesorul cu titlu particular nu poate apela, acesta neputând dobândi mai multe drepturi decât antecesoarea sa. Situația juridică a imobilului putea fi clarificată în cursul derulării procedurii, cu respectarea tuturor rigorilor acesteia, inclusiv a caracterului său concursual și colectiv, ceea ce nu s-a întâmplat, aspect imputabil, în primul rând, creditoarei garantate, care avea un interes evident în valorificarea bunului.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă, menținând decizia atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 730/2019 din 5 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2021.