ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1270/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 24 mai 2022
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A., a solicitat dizolvarea societății pârâte, să se dispună deschiderea procedurii de lichidare împotriva acesteia și numirea societății C.. în calitate de lichidator.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. b), e) și g) și 237 din Legea nr. 31/1990 și prevederile art. 194 și 453 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 166 din 16 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A. și, în consecință, s-a dispus dizolvarea societății pârâte.
Hotărârea de dizolvare a fost comunicată părților, respectiv Administrației Județene a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud pentru înregistrarea mențiunii de dizolvare în registrul comerțului, Oficiului Național al Registrul Comerțului pentru a fi publicată pe pagina de internet a acestei instituții și s-a publicat în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea B. S.A. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 466/2021 din 16 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta Societatea B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 166 din 16 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. A fost obligată reclamanta A. S.R.L să plătească pârâtei B. S.A. suma de 5.911,23 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii reclamanta Societatea A. S.R.L a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei atacate, aceasta fiind nelegală conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.. În principal, s-a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii apelului pârâtei, ca fiind tardiv formulat și menținerea sentinței civile nr. 166/2020, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăsud, ca fiind legală și temeinică, precum și înlăturarea măsurii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, conform prevederilor art. 497 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute la art. 468 și art. 457 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 186 C. proc. civ., în mod nelegal fiind respinsă excepția tardivității cererii de apel.
Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute la art. 227 alin. (1) lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990, întrucât, în mod nelegal, a fost admis apelul și respinsă acțiunea reclamantei.
Intimata-pârâtă Societatea B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că motivele de recurs nu se circumscriu criticilor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recursul fiind nul potrivit art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Totodată, a formulat întâmpinare și intimata Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, care primează cercetării excepției nulității recursului, asupra căreia se rețin următoarele:
Înalta Curte constată că obiectul litigiului îl reprezintă solicitarea reclamantei de dizolvare a societății pârâte B. S.A., pentru cazul prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, respectiv o societate se dizolvă când este în imposibilitate de a-și realiza obiectul de activitate.
Această dispoziție legală este inclusă în titlul VI, capitolul I din Legea nr. 31/1990 privind dizolvarea societăților.
Cauzele de dizolvare a societăților comerciale sunt prevăzute la art. 227-229 și art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Art. 227 din Legea nr. 31/1990 vizează cazurile generale de dizolvare, art. 228-229 se referă la dizolvarea anumitor tipuri de societăți, iar art. 237 prevede dizolvarea judiciară pentru ipotezele expres reglementate de acest articol.
Dispozițiile art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 menționează că "orice persoană interesată poate face numai apel împotriva hotărârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Apelantul va depune o copie a apelului la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului".
Calea de atac evocată la art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, fiind menționată la finalul capitolului, este prevăzută pentru toate cazurile de dizolvare, inclusiv cele de la art. 227 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, având în vedere că în cauză este incident cazul de dizolvare prevăzut la art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte constată aplicabilitatea în litigiul pendinte a dispozițiilor art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Obiectul recursului este reprezentat de decizia civilă nr. 466/2021 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în apel într-o cerere care are ca obiect dizolvarea Societății B. S.A., întemeiată pe dispozițiile art. 227 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990.
Astfel cum s-a arătat, art. 237 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 prevede că împotriva hotărârii de dizolvare se poate face numai apel.
Potrivit dispozițiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile C. civ. și ale C. proc. civ.
De altfel, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.
În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 466/2021 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, împotriva căreia a fost declarat recursul pendinte, are caracter definitiv de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deoarece hotărârea nu se înscrie în ipoteza reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, dând eficiență dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului și în raport cu solicitarea intimatei-pârâte Societatea B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei-reclamante Societatea A. S.R.L. la plata sumei de 7.075,53 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă Societatea B. S.A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar la filele x.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 466/2021 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Obligă recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. să achite intimatei-pârâte Societatea B. S.A. suma de 7.075,53 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.