ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 361/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13 mai 2020, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov a formulat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., opoziție împotriva Deciziei asociatului unic nr. 7 din 1.04.2020 prin care s-a decis dizolvarea societății comerciale.

Prin sentința nr. 2917 din 22 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, a fost respinsă opoziția ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.

Prin încheierea din 28.04.2021, instanța de apel a pus în vedere apelantei să atașeze la dosar declarațiile fiscale privind debitele în cuantum de 250 RON, precum și decizia de impunere nr. x/17.06.2020 și să precizeze dacă această decizie a fost comunicată către intimată și, în caz afirmativ, să facă dovada comunicării, iar în cazul în care s-a formulat contestație împotriva acestei decizii de impunere să facă dovada instanței. Totodată, s-a pus în vedere apelantei să atașeze la dosar și Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 7/01.04.2020 privind luarea măsurii dizolvării și să lămurească instanța dacă societatea intimată a intrat în procedura insolvenței.

Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului, reținându-se că apelanta nu și-a îndeplinit obligațiile dispuse de instanță, fapt ce împiedică desfășurarea legală a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.

Recurenta a arătat că și-a îndeplinit obligațiile dispuse de instanță menționând faptul că societatea pârâtă nu a intrat în procedura insolvenței și nu există dovada formulării contestației împotriva deciziei de impunere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 415 pct. 2 C. proc. civ.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată, că deși recurenta nu a indicat motivul de nelegalitate pe care se sprijină criticile, acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât vizează aspecte procedurale privind luarea măsurii suspendării.

Astfel, în motivarea suspendării judecății cauzei, instanța de apel a reținut că recurenta nu s-a conformat obligațiilor dispuse prin încheierea din 28.04.2021. S-a arătat că, deși a avut la dispoziție 40 de zile pentru a aduce la îndeplinire obligațiile stabilite de instanță, partea nu a depus la dosar declarațiile fiscale emise de societate privind debitele în cuantum de 250 de RON, dovada comunicări către societate a deciziei de impunere prin scrisoare recomandată, Hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 7/01.04.2020 și nici nu a precizat în scris dacă societatea intimată a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, precum și dacă aceasta a intrat în procedura de insolență.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., când instanța constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Înalta Curte reține că, raportat la înscrisurile aflate la dosar și la precizările recurentei, desfășurarea normală a procesului nu era împiedicată, astfel că măsura suspendării cauzei a fost luată cu încălcarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ., motiv care atrage casarea încheierii atacate.

Pentru rațiunile expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa încheierea atacată și va trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2022.