ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2800 din 17.10.2018, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în temeiul art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85 din 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 3628 din 5 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalului Ilfov, secția Civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, secția a V-a civilă, s-a suspendat judecata apelului în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea soluției de suspendare, instanța de apel a reținut că apelanta - reclamantă nu s-a conformat obligației de a depune dovada achitării onorariului curatorului special pentru intimatul-pârât B., deși a fost citată cu această mențiune, sub sancțiunea suspendării apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că deși prin citația emisă la data de 05 martie 2021 și înregistrată la registratura acesteia în data de 12 martie 2021, i s-a pus în vedere, sub sancțiunea suspendării, să facă dovada achitării onorariului curatorului în cuantum de 800 RON, până la termenul de judecată din data de 26 martie 2021, aceasta nu s-a putut conforma, întrucât termenul a fost unul scurt pentru a permite parcurgerea întregii proceduri de sistem și celei prevăzute de art. 12 din O.U.G. nr. 4/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

Totodată, recurenta a anexat recursului dovada achitării onorariului curatorului special numit în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părțile nu au exercitat acest drept.

Prin încheierea din 29 martie 2022 s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit termen de judecată la data de 24.05.2022.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele:

Criticile recurentei privind greșita aplicare a normelor de procedură prevăzute la art. 242 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost dezvoltate în memoriul de recurs, se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și sunt fondate.

Casarea hotărârii pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate solicita atunci când au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sau principii de drept procesual.

Potrivit criticilor recurentei, instanța de apel în mod greșit a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligației puse în sarcina acesteia, întrucât, în calitate de instituție publică, aceasta nu a putut parcurge procedura legală pentru alocarea resurselor bugetare privind plata onorariului curatorului special în termenul scurt indicat de instanța de apel.

Conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății", iar potrivit art. 482 din același cod "dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol".

Din dispozițiile legale evocate, rezultă că acest caz particular de suspendare facultativă a judecății constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății, iar corespondentul acestuia în faza apelului, cu aplicarea art. 482 C. proc. civ., este apelantul, ca titular al căii de atac.

Scopul edictării prevederilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a sancționa pasivitatea părții în îndeplinirea acelor obligații esențiale și care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Examinând actele și lucrările dosarului din calea de atac a apelului, Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina apelantei-reclamante de a depune la dosar dovada achitării onorariului curatorului special al intimatului-pârât, aspect care a împiedicat desfășurarea normală a procesului din culpa acesteia.

Totodată, se reține că obligația stabilită în sarcina apelantei-reclamante de a achita onorariul curatorului special până la termenul de judecată din 26.03.2021 a fost comunicată acesteia abia la 12.03.2021, prin citație, sub sancțiunea suspendării judecății cauzei.

De asemenea, se reține că recurenta-reclamantă a depus la dosar dovada achitării onorariului curatorului special în cuantum de 800 RON, potrivit extrasului emis în data de 06.04.2021.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecării apelului este excesivă în condițiile în care apelanta-reclamantă a efectuat într-un termen rezonabil demersurile pentru achitarea onorariului curatorului special, însă termenul scurt pus la dispoziție de instanța de apel, de numai 14 zile, a făcut imposibilă parcurgerea întregii procedurii legale formalizate pe activități, cu respectarea art. 12 din O.U.G. nr. 4/2019 privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar.

În cauză, nu se poate reține vreo culpă a apelantei-reclamante în desfășurarea normală a procesului, întrucât aceasta a îndeplinit obligațiile procesuale iar neîncadrarea în termenul impus de instanța de apel a avut justificări obiective.

În consecință, Înalta Curte constată că, prin parcurgerea procedurilor legale pentru plata onorariului curatorului special în mai puțin de o lună de la înștiințarea de conformare de la instanța de apel, nu a fost împiedicată desfășurarea normală a procesului din culpa recurentei-reclamante, nefiind astfel îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea celor evocate, în temeiul art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva încheierii din 26 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva încheierii din 26 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2022.