ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

După deliberare, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat măsura suspendării judecății recursului, având în vedere că, prin decizia nr. 540 din 14 septembrie 2021, Curtea Constituțională a României a soluționat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) și ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de recurenta-contestatoare I.V.A.R. S.p.A. în prezenta cauză, în sensul respingerii excepției, repune cauza pe rol.

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei A. S.R.L., înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 6 august 2015, sub nr. x/2015/a1, contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. a solicitat instanței modificarea tabelului preliminar în sensul eliminării creanței Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, iar, în subsidiar, modificarea tabelului preliminar, în sensul reducerii cuantumului creanței înscrise pentru creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin sentința civilă nr. 2490/2016 din 6 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis contestația la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei A. S.R.L., formulată de creditoarea I.V.A.R. S.p.A. și a dispus înlăturarea din tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei A. S.R.L. a creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV.

Împotriva acestei soluții, la 27 ianuarie 2017, a declarat apel creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 01 februarie 2017.

Prin decizia civilă nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr. 2490 din 06.10.2016 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele I.V.A.R. S.P.A. și A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte contestația și a dispus înscrierea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV în tabelul de creanțe al debitoarei A. cu sumele de: 2.645.714 RON, reprezentând TVA și 153.611 RON, penalități și dobânzi TVA.

Împotriva deciziei nr. 870A/2017 din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs contestatoarea I.V.A.R. S.p.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a susținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 104 alin. (2), art. 106 alin. (3), art. 111 și art. 114 din Legea nr. 85/2014, în opinia sa fiind îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimatele A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. și DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV nu au depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport propunându-se soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea completului de filtru din 4 octombrie 2017, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 1 noiembrie 2017, recurenta a formulat punct de vedere la raport, prin care a solicitat instanței de recurs să dispună sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate; declararea recursului ca admisibil, ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate. Separat, recurenta a depus și motivarea pe larg a excepției de neconstituționalitate ridicate.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 6 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a stabilit, în cauză, termen de judecată la 14 martie 2018, cu citarea părților, în vederea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. și ale art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, formulată de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A.

La termenul din 14 martie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare pe cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. și ale art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2018.

Prin încheierea din 20 martie 2018, pronunțată în complet de filtru în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. și ale art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate.

Având în vedere că, ulterior, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 540 din 14 septembrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de C. în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că dispozițiile art. 43 alin. (1) și ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizie comunicată Înaltei Curți la 20 octombrie 2021, prin rezoluția din 27 octombrie 2021, s-a stabilit termen pentru data de 9 noiembrie 2021 în vederea repunerii pe rol a cauzei și pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului în complet de filtru.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Așadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătorești.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, cât și un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așa fiind, instanța supremă are în vedere faptul că la originea prezentului litigiu se află contestația formulată de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.., în temeiul art. 111 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Așadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenței.

Fiind de competența judecătorului sindic, acțiunea este guvernată inclusiv de dispozițiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel" și cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei A. S.R.L., respectiv 6 martie 2015.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanța supremă are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … hotărârile date în apel, fără drept de recurs, . . . . . . . . . ." și că, în baza alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Reținând incidența criteriului materiei, din coroborarea dispozițiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță, fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, și având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea I.V.A.R. S.p.A. împotriva deciziei civile nr. 870A/2017 din 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.