ÎCCJ, Decizia nr. 79/2024

Ședința publică din data de 1 aprilie 2024

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Evocarea litigiilor în care au fost pronunțate deciziile în raport de care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat

În cadrul dosarului nr. x/2012, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, urmare a disjungerii cererii reconvenționale formulată în dosarul nr. x/2012, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței obligarea acestora la retragerea întregii construcții față de limita de proprietate, cu distanța legală prevăzută de Noul C. civ., arătând că această măsură trebuie luată pentru ca noua construcție să nu se mai sprijine pe construcția casei sale și pentru a elibera peretele calcan, canalizarea subterană comună celor două apartamente situată sub peretele calcan, precum și fundația comună de supra sarcina pe care o descarcă noua construcție mai grea și mai rigidă, care din cauza acestor caracteristici, diferite de construcția ușoară a apartamentului nr. x, tavanele fiind din trestie, față de placa de beton armat turnată peste parter la apartamentul nr. x, accelerează tasarea pronunțată, deja existentă, la peretele de calcan, cu consecințe dezastroase pentru apartamentul nr. x. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la repararea daunelor provocate imobilului sau din cauza edificării noii construcții.

Prin sentința nr. 4269 din 24 martie 2016, Judecătoria sectorului 3 București a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor interlocutorii vizate prin criticile dezvoltate prin motivele de apel, reclamanta A. a declarat apel.

Prin Decizia nr. 3935 din 10 octombrie 2016, Tribunalul București – secția a IV-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 368 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția lipsei calității procesuale pasive privind primul capăt de cerere cu obiect retragerea întregii construcții. A admis recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei tribunalului, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceasta. A schimbat, în parte, sentința apelată nr. 4269/24.03.2016 și a respins cererea având ca obiect retragerea întregii construcții ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În cadrul dosarului nr. x/2020, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la 17 iulie 2020, contestatorii D. și E. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Primăria sectorului 3 a Municipiului București, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, suspendarea executării silite până la judecarea contestației la executare, anularea executării silite însăși, precum și a tuturor actelor și modalităților de executare, implicit anularea încheierii de încuviințare a executării silite, emise de către Judecătoria sectorului 3 București la 20 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 20 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2359/27.02.2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 3807A din 14.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, în ceea ce privește obligația debitorului B. de a desființa lucrările executate fără autorizație de construire în str. x, Corp B2, București, arătate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x

Prin sentința nr. 12526 din 17 decembrie 2020, Judecătoria sectorului 3 București a respins contestația la executare, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București și intervenienta accesorie A., ca neîntemeiată. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. în interesul intimatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 1509A din 8 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, D. și E. au formulat cerere de revizuire.

În argumentarea căii extraordinare de atac, au susținut că Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 2464 din 8 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I Civilă a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenții D. și E..

În motivarea hotărârii, s-au avut în vedere prevederile art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., raportate la art. 435 din același act normativ, și, analizând cele două litigii în raport de care s-a invocat nesocotirea autorității de lucru judecat, efect pozitiv, s-a observat că nu rezultă o identitate de părți, pentru a fi în prezența ipotezei de revizuire reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, Decizia nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2012 a soluționat în recurs o acțiune cu obiect obligație de a face, pornită de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Litigiul configurat în dosarul nr. x/2020, care s-a finalizat prin Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a privit judecarea unei contestații la executare, declanșată de contestatorii D. și E. în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București și intervenientul accesoriu A..

Instanța a reținut că Primăria sectorului 3 a Municipiului București nu a fost parte la judecata litigiului finalizat prin sentința nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind terț față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012; ca urmare, a constatat că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a opera autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv a Deciziei nr. 368 din 12 iulie 2018, în ce privește hotărârea obiect al revizuirii.

Recursul

Împotriva acestei ultime decizii, contestatorii D. și E. au formulat recurs, prin care au solicitat casarea sentinței recurate și rejudecarea revizuirii; să se constate că Hotărârea nr. 1509/08.06.2022 pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2020 în data de 08.06.2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 368/12.07.2018 pronunțate de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2012; să fie schimbată Hotărârea nr. 1509/08.06.2022 pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă în sensul să fie admisă excepția puterii de lucru judecat și pe cale de consecință să fie admis apelul, să se modifice în tot sentința atacată și rejudecând contestația la executare, să fie admisă astfel cum a fost formulată, respectiv să fie anulată executarea silită însăși precum și toate actele și modalitățile de executare.

În motivarea căii extraordinare de atac, au susținut că decizia pronunțată nu ține seama de realitatea complexă a speței.

Detaliind, recurenții au făcut un istoric al dosarelor în care s-au pronunțat atât Decizia nr. 368/2018, cât și sentința nr. 2359/2016, arătând că aceste procese nu aveau cum să aibă aceleași părți, însă aveau același interes particular al intimatei A.. Cum intimata a fost parte în ambele procese, apreciază că este îndeplinită condiția impusă de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a opera autoritatea de lucru judecat, sub aspect pozitiv.

Apreciază că cererea de revizuire este întemeiată, întrucât în dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului București au invocat excepția puterii de lucru judecat, ce a fost respinsă, reținându-se mai multe chestiuni, mai ales că sentința nr. 2359/2017 este opozabilă părților, iar nu terțului dobânditor al dreptului de proprietate asupra construcției.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenții au criticat decizia recurată din perspectiva nelegalei interpretări a condiției impuse de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. legată de identitatea părților, care a dus la concluzia greșită în sensul că nu ar opera autoritatea de lucru judecat, sub aspect pozitiv.

Această critică va fi analizată de instanță din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii atacate.

Înalta Curte are în vedere că cererea de revizuire formulată de D. și E. a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în motivarea acesteia s-a susținut că Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă înfrânge autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2012, precum și că nu ar fi fost respectată puterea de lucru judecat stabilită prin ultima decizie menționată.

Se reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri"; așadar, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; între litigii să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea acestui remediu procesual este ca o judecată ulterioară să nu poată contrazice ceea ce s-a tranșat într-un prim proces care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți (aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.), cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți (efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesnește, sub aspectele tranșate, judecata celui de-al doilea proces, care pornește de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părți, fără posibilitatea contrazicerii) autoritatea de lucru judecat este pe de o parte, subordonată relativității efectelor sale – adică se produce doar între aceleași părți care să fi stat în judecata ambelor procese – și pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată și dezbătută în al doilea litigiu.

Așadar, în ce privește efectul pozitiv al lucrului judecat, condiția triplei identități nu este pretinsă de lege, fiind suficient ca între aceleași părți să se fi purtat anterior un alt proces (litigiu) în care să se fi tranșat o chestiune litigioasă, în sensul art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., care să aibă legătură cu procesul în curs.

Prin urmare, pentru a se putea reține efectul pozitiv al lucrului judecat, legea pretinde condiția identității de părți, fără însă a impune și identitatea de obiect și cauză ale cererii în justiție, fiind suficientă existența unei simple legături între chestiunile litigioase din cele două procese.

Examinând prin prisma acestor considerații teoretice speța, se constată, contrar susținerilor recurenților, că instanța de revizuire a apreciat corect că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., pentru a opera autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, în ce privește hotărârea obiect al revizuirii.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, Înalta Curte reține, la rândul său, că prin cererea de revizuire ce are ca temei de drept art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susținut că Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă înfrânge autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2012, precum și că nu ar fi fost respectată puterea de lucru judecat stabilită prin ultima decizie menționată.

În cauză, dosarul nr. x/2012 a avut ca obiect cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.09.2012, urmare a disjungerii cererii reconvenționale formulate în dosarul nr. x/2012, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței obligarea acestora la retragerea întregii construcții fața de limita de proprietate, cu distanța legală prevăzută de Noul C. civ., arătând că această măsură trebuie luată pentru ca noua construcție să nu se mai sprijine pe construcția casei sale și pentru a elibera peretele calcan, canalizarea subterana comuna celor doua apartamente, situată sub peretele calcan, precum și fundația comuna, de supra sarcina pe care o descarcă noua construcție mai grea și mai rigidă, care din cauza acestor caracteristici diferite de construcția ușoară a apartamentului nr. x, tavanele fiind din trestie, față de placa de beton armat turnata peste parter la apartamentul nr. x, accelerează tasarea pronunțată, deja existentă, la peretele de calcan, cu consecințe dezastroase pentru apartamentul nr. x.

Prin încheierea din data de 07.11.2013, Judecătoria Sectorului 3 București a respins, ca neîntemeiată, excepția puterii de lucru judecat reglementă de art. 166 din C. proc. civ. de la 1865 (în ce privește această excepție, terminologia C. proc. civ. 1865 era diferită de cea a Noului C. proc. civ., art. 166 reglementând expres excepția puterii de lucru judecat, iar nu excepția autorității de lucru judecat), iar prin sentința civilă nr. 4269/24.03.2016, Judecătoria Sectorului 3 a respins cererea ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 368 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive privind primul capăt de cerere având ca obiect retragerea întregii construcții, a admis recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3935/10.10.2016 pronunțată de Tribunalul București – secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și C., a modificat decizia recurată în sensul că a admis apelul formulat de apelanta reclamantă A. și a schimbat în parte sentința apelată nr. 4269/24.03.2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a respins cererea reclamantei având ca obiect retragerea întregii construcții ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

La rândul său, dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația formulată de contestatorii D. și E., prin care au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, suspendarea executării silite până la judecarea contestației la executare, anularea executării silite însăși precum și a tuturor actelor și modalităților de executare, implicit anularea încheierii de încuviințare a executării silite emise de către Judecătoria Sectorului 3 București în data de 20.02.2020 în dosarul nr. x/2020, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 12526/17.12.2020, Judecătoria Sectorului 3 a respins contestația la executare formulată de contestatorii D. și E., în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București și intervenienta accesorie A., ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenție accesorie formulata de intervenienta A. in interesul intimatului.

Prin Decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022, Tribunalul București – secția a V-a Civilă a respins apelul formulat de apelanții-contestatori D. și E. împotriva sentinței civile nr. 12526/17.12.2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București prin Primar și cu intimata intervenientă A., ca nefondat.

Așadar, se constată că este legală reținerea instanței de revizuire, în sensul că cele două litigii anterior prezentate nu întrunesc identitatea de părți, primul litigiu având loc între reclamanta A. și pârâții B. și C., iar cel de-al doilea între contestatorii D. și E., intimata Primăria Sector 3 a Municipiului București și intervenienta A..

Nu pot fi primite argumentele recurenților, în sensul că identitatea de părți între cele două litigii se apreciază din punct de vedere al părților principale de la care a plecat litigiul sau al intereselor acestora.

Înalta Curte reține că identitatea de părți între litigii se verifică din perspectiva art. 55 din C. proc. civ., potrivit căruia "Sunt părți reclamantul și pârâtul, precum și, în condițiile legii, terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces".

Ca urmare, nu este incidentă ipoteza de revizuire susținută în cauza pendinte, câtă vreme Primăria sectorului 3 a Municipiului București nu a fost parte la judecata litigiului finalizat prin sentința nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind terț față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții D. și E. împotriva Deciziei nr. 2464 din 8 decembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I Civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2024.