ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2464/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În cadrul dosarului nr. x/2012, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, urmare a disjungerii cererii reconvenționale formulată în dosarul nr. x/2012, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței obligarea acestora la retragerea întregii construcții față de limita de proprietate, cu distanța legală prevăzută de Noul C. civ., arătând că această măsură trebuie luată pentru ca noua construcție să nu se mai sprijine pe construcția casei sale și pentru a elibera peretele calcan, canalizarea subterană comună celor două apartamente situată sub peretele calcan, precum și fundația comună de supra sarcina pe care o descarcă noua construcție mai grea și mai rigidă, care din cauza acestor caracteristici, diferite de construcția ușoară a apartamentului nr. x, tavanele fiind din trestie, față de placa de beton armat turnată peste parter la apartamentul nr. x, accelerează tasarea pronunțată, deja existentă, la peretele de calcan, cu consecințe dezastroase pentru apartamentul nr. x. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la repararea daunelor provocate imobilului sau din cauza edificării noii construcții.

Prin sentința civilă nr. 4269 din 24 martie 2016, Judecătoria sectorului 3 București a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor interlocutorii vizate prin criticile dezvoltate prin motivele de apel, a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 3935 din 10 octombrie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția lipsei calității procesuale pasive privind primul capăt de cerere cu obiect retragerea întregii construcții. A admis recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva deciziei tribunalului, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului declarat de aceasta. A schimbat, în parte, sentința apelată nr. 4269/24.03.2016 și a respins cererea având ca obiect retragerea întregii construcții ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În cadrul dosarului nr. x/2020, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la 17 iulie 2020, contestatorii D. și E. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata Primăria sectorului 3 a Municipiului București, să se dispună suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare, suspendarea executării silite până la judecarea contestației la executare, anularea executării silite însăși, precum și a tuturor actelor și modalităților de executare, implicit anularea încheierii de încuviințare a executării silite, emise de către Judecătoria sectorului 3 București la 20 februarie 2020, în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 20 februarie 2020, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 Bucuresti în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea de încuviințare a executarii silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2359/27.02.2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr. x/2016 și decizia civilă nr. 3807A din 14.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, în ceea ce privește obligația debitorului B. de a desființa lucrările executate fără autorizație de construire în str. x, Corp B2, București, arătate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x

Prin sentința civilă nr. 12526 din 17 decembrie 2020, Judecătoria sectorului 3 București a respins contestația la executare, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București și intervenienta accesorie A., ca neîntemeiată. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. în interesul intimatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii.

Prin decizia civilă nr. 1509A din 8 iunie 2022, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.03.2016, debitorul B. și C. au înstrăinat catre F. S.R.L., prin administrator D., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, Intrarea Sectorului nr. 18.

Potrivit extrasului de carte funciară nr. x din 16.07.2020, rezultă că proprietarii imobilului situat în Bucuresti, Intrarea Sectorului nr. 18, sunt contestatorii D. și E..

În cadrul acestei cauze, s-a reținut că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/09.03.2016, prin care debitorul B. și C. vinde către F. S.R.L., prin administrator D., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, Intrarea Sectorului, nr. 18, se mentionează că imobilul în cauză formează obiectului litigiilor: dosar nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti și dosar nr. x/2012, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucuresti, procese ce vor fi continuate de către vânzători.

Decizia din apel a făcut obiect al cererii de revizuire, exercitată de revizuenții D. și E..

În argumentarea căii extraordinare de atac, au susținut că decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Au învederat că, în cadrul dosarului în care s-a pronunțat această decizie, a fost invocată excepția puterii de lucru judecat, care a primit o soluție de respingere, precum calea de atac.

Nu a fost respectată puterea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368, pronunțată la 12 iulie 2018, prin care instanța, irevocabil, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea reclamantei cu obiect retragerea întregii construcții, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A mai reținut această instanță că sentința civilă nr. 2359 din 27 februarie 2017 a Judecătoriei sectorului 3 București, dată în dosarul nr. x/2016 este opozabilă doar părților din acel dosar și nu terțului dobânditor al dreptului de proprietate asupra acestei construcții, adică autorul contestatorilor.

Executarea în contradictoriu cu apelanții contestatori a unei hotărâri judecătorești emisă într-un proces în care revizuenții nu au figurat ca părți, nu poate fi acceptată. Împrejurarea că instanța, respectiv Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a analizat deja acest aspect, vine doar să întărească ceea ce era evident, chiar fără soluția care oferă o putere de lucru judecat, aceea că opozabilitatea hotărârii pusă în executare nu se poate extinde terțului dobânditor, adică autorului apelanților contestatori.

Curtea de Apel a stabilit în mod clar că "Nu pot fi primite argumentele recurentei reclamante referitoare la puterea de lucru judecat sub acest aspect, în raport de sentința civilă nr. 2359/2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, câtă vreme această hotărâre este opozabilă terților, iar nu terțului dobânditor al dreptului de proprietate asupra acestei construcții.’’

Pentru a stabili astfel, Curtea de Apel a constatat depunerea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/09.03.2016, potrivit cu care pârâții din prezenta cauză au înstrăinat imobilul societății F. S.R.L., precum și invocarea față de acest aspect a lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

A menționat Curtea că reclamantului, care a declanșat procedura judiciară, îi incumbă obligația de a justifica, atât calitatea sa procesuală, cât și a pârâtului.

A concluzionat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, având în vedere că aceștia nu mai dețin calitatea de proprietar a imobilului cu privire la care reclamanta a solicitat efectuarea unor lucrări.

Cel mai însemnat aspect reținut de Curtea de Apel și cu valența puterii de lucru judecat este efectul produs de sentința nr. 2359/2017 a Judecătoriei sectorului 3 București, sub aspectul opozabilității părților, iar nu terțului dobânditor al dreptului de proprietate asupra construcției.

La pagina 12 din decizia nr. 368/2018, instanța a soluționat irevocabil problema de drept cu care revizuenții au înteles să învestească prezenta instanță.

Astfel, instanța de apel nu mai are căderea de a analiza cauza sub aspectul temeiniciei apelanților, ci doar de a aplica puterea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 368/2018, care menționează și efectele pe care le poate produce sentința civilă nr. 2359/2017, respectiv că această hotărâre nu este opozabilă terțului dobânditor.

Or, nefiind opozabilă, se impune admiterea excepției puterii de lucru judecat și admiterea contestației la executare, cu consecința anulării executării silite și a tuturor actelor de executare.

Pentru motivele expuse, revizuenții au solicitat admiterea cererii de revizuire.

Intimatele A. și Primăria sectorului 3 București, prin Primar, au depus separat întâmpinări, solicitând respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele argumente:

În cauză, revizuenții au solicitat anularea deciziei nr. 1509A din 8 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă ce deschide părților calea extraordinară de atac a revizuirii pentru ipoteza în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Au pretins că decizia nr. 1509A din 8 iunie 2022 înfrânge autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2012.

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o reprezintă necesitatea asigurării imutabilității autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, nefiind permis ca ceea ce s-a tranșat de către o instanță să fie contrazis de o hotărâre ulterioară, care să statueze în sens contrar pe aceleași aspecte care au făcut obiectul primei judecăți.

Aceasta înseamnă, în termenii consacrați de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că pentru a fi deschisă calea revizuirii, trebuie să existe "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Altfel spus, revizuirea este remediul procedural care intervine în ipoteza nesocotirii, printr-o judecată ulterioară, a autorității de lucru judecat atașate unei prime hotărâri.

Ca atare, o judecată ulterioară nu poate contrazice ceea ce s-a tranșat într-un prim proces care a vizat aceeași cauză, același obiect și s-a desfășurat între aceleași părți (aspectul negativ sau extinctiv al autorității lucrului judecat, în reglementarea dată de art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), cum nu poate contrazice nici modalitatea în care s-a tranșat asupra unei chestiuni litigioase opuse de/între aceleași părți (efectul pozitiv sau normativ al autorității de lucru judecat, regăsit la nivelul așa-numitelor considerente decizorii, recunoscut ca atare prin dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.).

Pentru a deveni incidentă, în oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces sau cea pozitivă, care înlesnește, sub aspectele tranșate, judecata celui de-al doilea proces, care pornește de la un "dat" dezlegat în raporturile dintre părți, fără posibilitatea contrazicerii) autoritatea de lucru judecat este pe de o parte, subordonată relativității efectelor sale - adică se produce doar între aceleași părți care să fi stat în judecata ambelor procese - și pe de altă parte, este necesar ca ea să nu fi fost invocată și dezbătută în al doilea litigiu.

Așadar, în ce privește efectul pozitiv al lucrului de lucru judecat, condiția triplei identități nu este pretinsă de lege, fiind suficient ca între aceleași părți să se fi purtat anterior un alt proces (litigiu) în care să se fi tranșat o chestiune litigioasă, în sensul art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care să aibă legătură cu procesul în curs. Prin urmare, pentru a se putea reține efectul pozitiv al lucrului judecat, legea pretinde condiția identității de părți, fără însă a impune și identitatea de obiect și cauză ale cererii în justiție, fiind suficientă existența unei simple legături între chestiunile litigioase din cele două procese.

Cu referire la cele reținute, instanța notează că dispozițiile art. 435 C. proc. civ. reglementează modalitatea în care se produc efectele hotărârii judecătorești, cu valoare obligatorie, sub semnul relativității, în raporturile dintre părți (și succesorii acestora) și în forma opozabilității față de terții neparticipanți la procedura judiciară, care vor putea face însă dovada contrară celor statuate prin hotărâre, în absența participării lor la proces.

Astfel, potrivit textului "Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora. Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară.’’

Principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii între părți, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces și succesorii acestora. Fundamentul și justificarea acestui principiu le constituie contradictorialitatea și dreptul la apărare, deoarece doar aceste părți au participat în litigiu, au avut ocazia de a-și susține apărările, de a propune și administra probe, de a dezbate pricina în contradictoriu și de a exercita căile legale de atac. Este, prin urmare, just ca ele să respecte ceea ce s-a stabilit definitiv, atât în sensul inadmisibilității unei noi acțiuni identice (efectul negativ al lucrului judecat), cât și în sensul că, între ele, chestiunile litigioase definitiv stabilite să nu mai poată fi contrazise, iar judecățile respective trebuie avute în vedere ca premise cu valoare de adevăr juridic și, în consecință, inatacabile în litigiile ulterioare (efectul pozitiv).

Înalta Curte constată că, dată fiind relativitatea efectelor lucrului judecat, este necesară, însă, existența identității de părți, pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât ceea ce s-a stabilit jurisdictional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces care are legătură cu aspectele litigioase tranșate deja.

Analizând cele două litigii în raport de care s-a invocat nesocotirea autorității de lucru judecat, efect pozitiv, se observă că nu rezultă o identitate de părți pentru a fi în prezența ipotezei de revizuire reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, decizia civilă nr. 368 din 12 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2012 a soluționat în recurs o acțiune cu obiect obligație de a face, pornită de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Litigiul configurat în dosarul nr. x/2020, căreia i-a pus capăt decizia civilă nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a privit judecarea unei contestații la executare, declanșată de contestatorii D. și E. în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 3 a Municipiului București și intervenientul accesoriu A..

Reținând că Primăria sectorului 3 a Municipiului București nu a fost parte la judecata litigiului finalizat prin sentința nr. 368 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fiind terț față de hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2012, rezultă că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. pentru a opera autoritatea de lucru judecat sub aspect pozitiv a deciziei civile nr. 368 din 12 iulie 2018, în ce privește hotărârea obiect al revizuirii.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că nu este incidentă ipoteza de revizuire susținută în cauză prin raportare la absența identității de părți, cerință necesară valorificării efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, urmând a respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții D. și E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1509A din 8 iunie 2022 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, formulată de revizuenții D. și E..

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.