ÎCCJ, Decizia nr. 7/2024

Ședința publică din data de 25 martie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 250

2

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză și, în consecință au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Ploiesti asupra bunurilor aparținând inculpaților, printre care și inculpatul A., dispuse prin ordonanța nr. 447/D/P/2016 din data de 14.09.2017 asupra sumelor de 115.500 euro și 324.800 RON ridicate de la locuința inculpatului A. și prin ordonanța nr. 447/D/P/2016 din data de 18.09.2017 asupra sumei de 175.000 euro identificată în seiful ridicat de la inculpatul A.;

Pentru a se dispune în acest sens, Completul de 2 Judecători de Cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut, în esență, că măsurile asigurătorii dispuse inclusiv cu privire la inculpatul A. sunt în continuare proporționale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, iar intervalul de timp scurs de la momentul instituirii acestor măsuri nu este, cel puțin la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive având în vedere complexitatea cauzei și natura acuzațiilor aduse inculpaților, iar consecințele pe care le produc asupra acestora nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea obiectului infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor reținute în sarcina fiecărui inculpat.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că, deși, în cauză, măsurile asigurătorii sunt instituite de aproximativ 7 ani, timpul scurs de la dispunerea acestora nu este singurul element de analiză ce se impune a fi avut în vedere în evaluarea proporționalității lor, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu și la elementele specifice privind complexitatea cauzei și etapa procesuală în care se află aceasta, respectiv amploarea activității infracționale investigate și numărul mare de inculpați ce au fost trimiși în judecată (71), cauza având o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei camerei preliminare.

Împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2018 inculpatul A. a formulat prezenta contestație.

La termenul de judecată din data de 25 martie 2023, apărătorul ales al contestatorului A. a depus la dosarul cauzei o declarație de retragere a contestației formulate, semnată de inculpat .

Înalta Curte reține că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestației împotriva încheierii atacate, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Astfel, având în vedere solicitarea contestatorului inculpat în sensul retragerii contestației formulate, reprezentând manifestarea sa de voință valabil exprimată, dându-se eficiență dispozițiilor art. 425

1

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de retragerea contestației formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2024.