ÎCCJ, Decizia nr. 66/2024

Ședința publică din data de 18 martie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 160 din 12 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023, s-a constatat nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1807 din 6 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, s-a reținut că hotărârea ce formează obiectul recursului nu a fost motivat, în cererea de recurs neregăsindu-se critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.

Prin cererea formulată, contestatoarea arată că decizia contestată este rezultatul unor greșeli materiale, esențiale în soluționarea recursului. Învederează că instanța a reținut greșit că actul procesual trimis de contestatoare la instanță înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2023 a fost calificat greșit de instanța de recurs ca fiind "note scrise" în loc de "cerere prealabilă cu excepții de neconstituționalitate", asupra căreia instanța trebuia să se pronunțe cu prioritate.

Prin urmare, recurenta solicită admiterea contestației, desființarea în tot a deciziei atacate, înlăturarea reținerii greșite a înscrisului "note scrise" și consemnarea acesteia ca fiind "cerere cu excepții de neconstituționalitate" trimise pe fax în 12 iunie 2023 și judecarea efectivă a cererii în prealabil analizării recursului.

Contestatoarea invocă incidența în cauză a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele și în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Mai exact, prin contestația în anulare, ca formă de manifestare a acțiunii civile, se urmărește desființarea unor anumite categorii de hotărâri judecătorești despre care se afirmă că au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor legale vizate de art. 503 din C. proc. civ., în cazul de față, cea prevăzută la alin. (2) pct. 2 și 3.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestație în anulare, referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului, are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar această noțiune nu se interpretează extensiv, pe această cale neputând fi îndreptate eventuale greșeli de judecată.

Astfel, motivul potrivit căruia hotărârea contestată trebuie să fie rezultatul unei erori materiale se referă la săvârșirea unei greșeli de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

Prin contestația formulată, contestatoarea a susținut că instanța a reținut greșit că actul procesual trimis de contestatoare la instanță înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2023 a fost calificat greșit de instanța de recurs ca fiind "note scrise" în loc de "cerere prealabilă cu excepții de neconstituționalitate".

În realitate, contestatoarea nu este mulțumită de modul cum a fost soluționat recursul și de modul de aplicare a legii, respectiv de faptul că instanța de recurs a anulat recursul, dar, așa cum s-a arătat anterior, pe calea contestației în anulare nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.

Mai mult, faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători a menționat, în practicaua deciziei nr. 160/12.06.2023, faptul că au fost depuse la dosar, în timpul ședinței, note scrise pe care însă partea le-ar fi dorit calificate ca fiind "cerere prealabilă cu excepții de neconstituționalitate, asupra căreia instanța trebuia să se pronunțe cu prioritate, nu este de natură să valideze demersul promovat de către contestatoare întrucât analiza unor astfel de excepții presupune existența unui demers judiciar valid (inclusiv din perpectiva exigențelor art. 488 C. proc. civ.) ceea ce, în cauză, nu s-a constatat.

Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., acesta are ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare sau modificare, așa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ. și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin.

Or, și cu privire la incidența acestui caz de contestație în anulare, contestatoarea reia susținerile de la punctul anterior referitoare la înscrisul depus la dosar și care, în opinia contestatoarei, a fost calificat greșit de instanța de recurs.

Se constată că prin hotărârea contestată, instanța de recurs a făcut trimitere la criticile invocate prin cererea înregistrată la dosarul de recurs la 12 iunie 2023 asupra căruia s-a constatat ca fiind depusă peste termenul de motivare a recursului declarat în cauză. De aceea, constatând că partea a formulat aceste motive cu depășirea unui termen legal peremptoriu, nu le-a luat în examinare, în condițiile art. 185 din C. proc. civ., operând decăderea părții din dreptul de a le fi formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Condițiile prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât instanța de recurs a analizat cererea de recurs, constatând că recursul nu a fost motivat și nu a conținut critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., astfel că nu au putut face obiectul analizei în calea de atac a recursului.

Prin urmare, în raport de susținerile din cuprinsul contestației în anulare, constatând că acestea nu pot fi circumscrise ipotezelor reținute de art. 503 din C. proc. civ., din perspectiva motivelor pentru care se poate formula această cale extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 160 din 12 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2024.