ÎCCJ, Decizia nr. 219/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

l. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 240 din 3 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de recurenta A. împotriva deciziei nr. 1787 din 22 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Recurenta A. a declarat recurs împotriva deciziei menționate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei și își exprimă nemulțumirea față de soluția instanței de fond.

La 13 iulie 2023, intimatul B. S.A. (Fostă C.) a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La 02 octombrie 2023, recurenta A. a transmis la dosar concluzii scrise prin care a reluat susținerile din cererea de recurs. A atașat practică judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, prin cererea inițială de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurenta făcând o prezentare detaliată a situației de fapt și a circumstanțelor cauzei, în esență, își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, necriticând, sub aspectul legalității, decizia pronunțată.

Prin urmare, cum susținerile formulate de recurentă nu reprezintă critici concrete și veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 240 din 03 februarie 2022 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenta A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 240 din 03 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.