ÎCCJ, Decizia nr. 21/2022
ÎCCJ, Decizia nr. 21/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:
l. Circumstanțele cauzei
Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia civilă nr. 1675 din 21 septembrie 2021, pronunțată în dosarul x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1425A din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs recurentul A., înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2021.
În cererea sa, recurentul arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate a deciziei recurate, recurentul face anumite aserțiuni cu privire la persoana sa și cu privire la justiție.
II. Considerentele Înaltei Curți - Completul de 5 judecători
În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței a cărei hotărâre este atacată, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte reține că, prin cererea de recurs, recurentul A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Se constată însă că acesta a fost invocat doar formal, fără a se aduce critici concrete, care se pot încadra în acest motiv de nelegalitate.
În speță, se observă că susținerile invocate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nearticulate în raport de soluția și considerentele pentru care a fost pronunțată Decizia nr. 1675 din 21 septembrie 2021, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, din moment ce nu au legătură cu cauza și nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, se apreciază că susținerile din cererea de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile citate, întrucât nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în condițiile în care acestea cuprind, pe de o parte, enumerarea unor norme din dreptul intern și internațional a căror legătură cu cauza nu este demonstrată ci doar declarată, iar, pe de altă parte, simple aserțiuni cu privire la persoana recurentului sau cu privire la justiție.
Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 1675 din 21 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul x/2020
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2022.