ÎCCJ, Decizia nr. 42/2024

Ședința publică din data de 12 februarie 2024

Asupra recursului;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

l. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 2508 din 23 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021 a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 267 din 09 iunie 2021, pronunțată de Curtea de apel Bacău, secția I civilă.

Recurenții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei menționate anterior, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2023.

Prin memoriul de recurs, recurenții solicită desființarea hotărârii atacate și rejudecarea cererii de revizuire formulate în dosarul nr. x/2021.

La data de 03 noiembrie 2023, Intimata C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa motivelor de recurs. Arată că hotărârea prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității invocate, deoarece nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității recursului, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că cererea de recurs conține declarația de recurs și solicitarea de a anula hotărârea recurată.

Prin urmare, cum prin cererea de recurs nu au fost formulate de recurenți critici concrete cu privire la soluția pronunțată de instanța de revizuire de perimare a cererii de revizuire, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., urmărește să supună instanței superioare examinarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii nr. 2508 din 23 noiembrie 2022 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurenții A. și B. nu au formulat critici împotriva hotărârii atacate și, cum în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei nr. 2508 din 23 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2024.