ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2720/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., formulate de petentele A. S.R.L. și B. S.A. în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a reținut neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituție.

Împotriva acestei hotărâri, recurentele A. S.R.L. și B. S.A. au formulat cerere de recurs, la data de 26 octombrie 2023, precizând că vor depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii.

La data de 6 noiembrie 2023, recurentele au depus cerere de repunere în termen și motivele de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și, în consecință, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 și 21 din Constituția României.

Asupra cererii de repunere în termen, recurentele susțin că înlăuntrul celor 48 de ore de la pronunțare nu au putut lua cunoștință de considerentele încheierii atacate, întrucât aceasta nu a fost motivată în termen.

În acest context, se arată că au luat cunoștință de motivarea încheierii la data de 6 noiembrie 2023, din dosarul electronic al cauzei, sens în care apreciază că cererea de recurs a fost motivată în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 186 alin. (1) ultima teza C. proc. civ. și, în consecință motivele prezentului recurs sunt formulate în termen, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 186 alin. (1) pct. 2 ultima teza din același Cod.

În susținerea memoriului de recurs, recurentele arată că prin încheierea din 25 octombrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/121/202l/a6, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petenta B. S.A. în recursul ce formează obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul aceleiași instanțe, prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituție, motivat de faptul că "în cauză nu este îndeplinită condiția, potrivit căreia, dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei", instanța recursului fiind învestită să analizeze criticile cu privire la greșita soluționare din apel cu privire la disjungere și necompetență materială, iar susținerile din cererea de sesizare cuprind aspecte diferite de criticile menționate.

In continuare, recurentele redau pasaje din motivarea cererii de recurs, din concluziile scrise ale recurentului, precum și din cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin care acestea își exprimă nemulțumirea cu referire la faptul că judecătorul fondului C., care a fost învestit cu soluționarea procedurii de insolvență a pârâtei D. S.R.L. nu putea judeca si fondul acestui litigiu, fiind în mod greșit respinsă cererea de recuzare, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a petentelor, ce au calitatea de recurente în prezentul recurs.

În acest context, recurentele arată că simpla lectură a celor menționate în dosarul de recurs al Înaltei Curți și fără nicio analiză a acestor critici de către instanța supremă se apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că se impune repunerea în termen, admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și, în consecință, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 20 și art. 21 din Constituție.

În ceea ce privește cererea de repunere în termen, Înalta Curte o va respinge, în condițiile în care, apreciază îndeplinite dispozițiile art. 186 alin. (1) ultima teza C. proc. civ., astfel că motivele prezentului recurs sunt formulate în termen, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 186 alin. (1) pct. 2 ultima teza din același Cod.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele A. S.R.L. și B. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Acest motiv de nelegalitate vizează, prin conținutul său, nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., potrivit cărora, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din modul de expunere al criticilor se deduce că ipoteza avută în vedere de recurente în argumentarea motivului de casare evocat vizează faptul că încheierea recurată este insuficient motivată, în cauză nefiind expuse motive care să susțină soluția adoptată de instanța supremă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecății a fost examinată în mod efectiv.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute întrucât instanța supremă și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., formulate de petentele A. S.R.L. și B. S.A., întrucât în analiza efectuată, reflectată în considerentele hotărârii, a prezentat motivele pentru care nu era îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, dar, dat fiind specificul recursului judecat potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1002, astfel cum este evidențiat și în cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2917, instanța de control judiciar se va limita exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În susținerea acestui motiv de casare, recurentele apreciază că instanța supremă a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 47/1992, context în care, în mod eronat a respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ.

Această critică este nefondată, având în vedere că instanța supremă a analizat îndeplinirea prevederilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, care impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării, iar în contextul neîndeplinirii uneia dintre aceste condiții, acest aspect atrage respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Așadar, în cauză, excepția de neconstituționalitate viza dispozițiile art. 44 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părți înainte de începerea oricărei dezbateri", însă în speță nu era îndeplinită condiția privind dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Aceasta deoarece, instanța de recurs era învestită cu judecarea recursului formulat de petenta A. S.R.L., în calitate de intervenientă, împotriva deciziei nr. 427/2022 din 24 noiembrie 2022 și a deciziei nr. 16/A din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, iar prin cererea de recurs, A. S.R.L. a criticat faptul că instanțele de fond nu au soluționat în mod corect cererea sa de intervenție și nici excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați de a judeca litigiul în fond, criticând totodată și măsura disjungerii dispusă de Tribunalul Galați prin încheierea din 15 aprilie 2022, iar susținerile din cererile de sesizare a Curții Constituționale vizau aspecte referitoare la posibilitatea părților de a recuza judecătorul aflat într-o situație de incompatibilitate, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care, recurentelor nu li se admiseseră în principiu cererile de intervenție formulate, conform art. 65 C. proc. civ., pentru a dobândi calitatea de parte, în cauză.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele A. S.R.L. și B. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele A. S.R.L. și B. S.A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații E., F., D.-prin lichidator judiciar G., OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ GALAȚI și H. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2023.