ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2022

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis în parte cererea formulată de revizuenta A. și, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 teza a II-a C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, excepție invocată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și Asociația de Proprietari nr. 55 Brașov, în dosarul nr. x/2021.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A luat act de declararea recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A respins, ca nefondată, cererea de amânare a judecății până la soluționarea recursului declarat, raportat la faptul că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu impun suspendarea judecății nici în situația în care se sesizează Curtea Constituțională cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Prin urmare, cu atât mai puțin, în cazul în care este respinsă o cerere de sesizare a Curții Constituționale și împotriva soluției se declară recurs, nu există temei care să împiedice, la acest moment, continuarea judecății.

A admis excepția netimbrării cererii de repunere a cauzei pe rol și, în consecință, a anulat cererea de repunere pe rol ca nefiind timbrată.

Din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de revizuire și a prorogat pentru termenul următor discutarea acesteia.

A admis cererea de amânare formulată de revizuenta A., pentru a se depune la dosar nota de ședință prin care să se indice motivele pentru care se invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și ce texte legale din Constituția României sunt încălcate.

A amânat judecarea cauzei la 8 martie 2022.

Împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, revizuenta A. a formulat recurs, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă sub nr. x/2021/a3.

Prin decizia civilă nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021, A. a formulat, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare, aceasta fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la data de 24.06.2022, sub nr. x/2022.

În susținerea contestației în anulare, contestatoarea a învederat că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs reținând, în mod eronat, decizia nr. 714 din data de 09.11.2017 ca fiind decizia invocată în apărare de contestatoare cu privire la termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, a învederat că instanța de recurs, în mod eronat, a reținut că recurenta, autor al excepției de neconstituționalitate, ar fi susținut că simpla declarare a recursului determină controlul instanței superioare, fără a fi necesară motivarea căii de atac, deși aceasta a susținut că, potrivit Curții Constituționale, recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, se declară obligatoriu în termenul de 48 de ore de la pronunțare, iar motivarea acestuia se poate face oricând înainte de primul termen de judecată.

Contestatoarea a mai susținut că decizia nr. 321 din data de 09.05.2017 a Curții Constituționale, iar nu decizia nr. 714 din data de 09.11.2017, reținută în mod greșit de Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este o cale specială de atac ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările procedurii civile.

Totodată, contestatoarea a susținut că, printr-o altă decizie, Curtea Constituțională a statuat că motivarea recursului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se poate face oricând înainte de primul termen de judecată, în acest sens pronunțându-se chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, în alte cauze, dar și în cauza contestatoarei.

În consecință, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, casarea/desființarea hotărârii atacate, cu consecința judecării pe fond a recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Intimații nu au formulat întâmpinări în prezentul dosar.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestației în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

Prin cererea supusă analizei s-a invocat, drept motiv al contestației în anulare, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.

Textul legal vizează greșeli materiale cu caracter procedural, esențiale, determinante pentru soluția pronunțată, greșeli care să fi dus la pronunțarea unei soluții eronate. Atât în practică, cât și în doctrină sunt considerate a fi erori materiale care să constituie potențiale motive de contestație în anulare: respingerea unui recurs ca tardiv, față de data înregistrării la instanță, deși la dosar se afla plicul cu data poștei din care rezulta că acesta fusese trimis în interiorul termenului de recurs, anularea unui recurs ca netimbrat, în pofida faptului că la dosar se află dovada achitării integrale a taxei judiciare de timbru, anularea unui recurs ca fiind formulat de către un mandatar fără procură, deși la dosarul cauzei se află atașată dovada mandatului dat de recurent etc.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din calificarea cererii, aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Astfel, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiași recurs prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

Din conținutul deciziei contestate nu rezultă existența unor astfel de greșeli materiale care să ducă la anularea acesteia. Astfel, prin decizia atacată s-a anulat pentru nemotivare în termenul legal recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins solicitarea de sesizare a instanței de contencios constituțional, reținându-se că recursul trebuia motivat în 48 de ore de la comunicarea încheierii recurate.

Contestatoarea a formulat critici care vizează pretinse greșeli de judecată, arătând că instanța de recurs în mod eronat a admis excepția nulității și a considerat că recursul trebuia motivat în același termen în care se putea exercita calea de atac. A arătat că a invocat jurisprudență CCR care susține teza sa potrivit căreia poate motiva recursul oricând până la primul termen acordat pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte notează, însă, că prezenta contestație în anulare specială, cale extraordinară de atac de retractare, nu poate fi primită pentru eventuala greșită aplicare a legii de către instanța de judecată, criticile în acest sens reprezentând motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în calea de atac a recursului, nu și în cadrul contestației în anulare, unde instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, fără a putea să examineze legalitatea soluției pronunțate. Or, prin intermediul contestației în anulare nu se poate tinde la valorificarea unei erori de judecată.

Cum împrejurările reclamate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestație în anulare invocat, ci vizează termenul până la care poate motiva recursul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deci interpretarea unor dispoziții legale, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatoarei.

Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport de formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanța de recurs, respingând în totalitate sau admițând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu și atunci când instanța a respins recursul în temeiul unei excepții procesuale, cum este în cauza dedusă judecății, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, recursul a fost anulat, se constată că nici dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 869 din 14 aprilie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2022.