ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 869/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra cererii de recurs, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din 8 februarie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis în parte cererea formulată de revizuenta A. privind sesizarea Curții Constituționale și, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 197 teza a II - a C. proc. civ. prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (1) - (3) din Constituție, excepție invocată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.R.L. și C., în dosarul nr. x/2021.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A luat act de declararea recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

A respins, ca nefondată, cererea de amânare a judecății până la soluționarea recursului declarat, raportat la faptul că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu impun suspendarea judecății nici în situația în care se sesizează Curtea Constituțională a României cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate. Prin urmare, cu atât mai puțin, în cazul în care este respinsă o cerere de sesizare a Curții Constituționale și împotriva soluției se declară recurs, nu există temei care să împiedice, la acest moment, continuarea judecății.

A admis excepția netimbrării cererii de repunere a cauzei pe rol și, în consecință, a anulat cererea de repunere pe rol ca nefiind timbrată.

Din oficiu, a invocat excepția perimării cererii de revizuire și a prorogat pentru termenul următor discutarea acesteia.

A admis cererea de amânare formulată de revizuenta A., pentru a se depune la dosar nota de ședință prin care să se indice motivele pentru care se invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și ce texte legale din Constituția României sunt încălcate.

A amânat judecarea cauzei la 8 martie 2022.

Revizuenta A. a formulat recurs împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul a fost declarat verbal, chiar la momentul pronunțării Curții de Apel Brașov (aspect consemnat în cuprinsul încheierii atacate) și, ulterior, în scris - printr-o cerere distinctă transmisă prin fax la 9 februarie 2022. În cuprinsul acestei cereri, partea a menționat că, după comunicarea încheierii atacate, va formula și va înainta instanței motivarea recursului.

Încheierea recurată a fost comunicată recurentei-revizuente la 21 februarie 2022, astfel cum reiese din copia procesului-verbal de înmânare existent la dosarul curții de apel.

La 13 aprilie 2022 recurenta-revizuentă A. a transmis prin fax motivele de recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 2 martie 2022.

S-a stabilit termen de judecată la 14 aprilie 2022, cu citarea părților, în ședință publică, termen la care instanța a pus în discuție excepția nulității pentru nemotivarea recursului în termenul prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport cu excepția nulității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Calea de atac a recursului a fost declarată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

În cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, se atribuie instanței imediat superioare celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În condițiile în care o persoană nu poate sesiza direct Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate, ci doar prin intermediul instanței în fața căreia a fost ridicată, reiese că rațiunea prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 referitoare la recurs a fost aceea de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, indiferent de faza procesuală în care au fost pronunțate, ca o garanție în plus a liberului acces la justiție.

Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură, pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții de neconstituționalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de autoritatea de jurisdicție constituțională.

În jurisprudența sa constantă (Decizia nr. 1.512 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, Decizia nr. 347 din 24 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Decizia nr. 105 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 284 din 21 mai 2013, sau Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018), Curtea a reținut că natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu.

Din aceleași rațiuni, legiuitorul a instituit și reguli speciale de procedură, reguli ce fac referire la exercitarea recursului - ca singură cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cât și la soluționarea recursului în termen de 3 zile.

În evidențierea caracterului special al acestei proceduri, Curtea Constituțională a statuat că "instanța de judecată în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate realizează un control al condițiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, fără a o putea respinge pe motive ce țin de temeinicia sau netemeinicia acesteia, aspecte care țin de resortul instanței de contencios constituțional, ci doar cu privire la motivele care privesc îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ar putea privi exclusiv condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită considerații teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepției" (Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 18 aprilie 2018 - hotărâre la care recurenta-revizuentă A. a făcut referire în susținerile verbale).

Așadar, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale poate avea loc exclusiv pentru motivele expres și limitativ enumerate în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, care sunt pur obiective și strict legate de îndeplinirea unor condiții procedurale.

Prin urmare, prin cererea de recurs pe care o formulează, autorului excepției îi va reveni sarcina de a demonstra, printr-o motivare corespunzătoare, că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind nelegală soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de instanță.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei-revizuente, în sensul că simpla declarare a recursului determină controlul instanței superioare, fără a fi necesară motivarea căii de atac. Dacă ar proceda la examinarea recursului într-o asemenea manieră, instanța de recurs s-ar substitui practic autorului excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale și implicit a unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți".

Pentru a se putea verifica legalitatea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod expres de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, trebuie ca în cuprinsul cererii de recur, să existe critici concrete care să reflecte care dintre condițiile de admisibilitate se apreciază a fi îndeplinite și care este greșeala imputată instanței ierarhic inferioare, chiar dacă "dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută prin concluzii scrise sau susțineri orale" - astfel cum se reține în Decizia nr. 714 din 9 noiembrie 2017, anterior menționată.

Procedura instituită pentru sesizarea Curții Constituționale nu cuprinde reguli speciale în ceea ce privește motivarea recursului, astfel încât se aplică normele de drept comun existente în C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor", iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Făcând aplicarea acestor dispoziții la speța dedusă judecății, reiese că, astfel cum prevede art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabil și în recurs conform art. 494 C. proc. civ., în cazul în care termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii (în cauză, termenul de 48 de ore curge de la pronunțare), motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată care curge însă de la data comunicării hotărârii.

În speță, revizuenta A., în termen legal, a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ., precizând că, după comunicarea încheierii atacate, va formula și va înainta instanței motivele de recurs.

Încheierea recurată a fost comunicată părții la 21 februarie 2022 (dată de la care începea să curgă termenul de 48 ore pentru motivarea căii de atac), iar motivele de recurs au fost transmise prin fax la 13 aprilie 2022, cu încălcarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 487 alin. (1) C. proc. civ. și art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

Calea de atac formulată nu a fost motivată în termenul legal, fiind o simplă declarație de recurs ce nu conține vreo critică de natură a declanșa un control al instanței superioare în ceea ce privește îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

Motivarea, în condițiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligația părții interesate, care trebuie să manifeste diligență în acest sens, instanța neputându-se substitui autorului în formularea unor critici privind condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, astfel cum anterior s-a arătat.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor condiții de acces la anumite căi de atac, absolutizarea unui anumit drept putând avea drept consecință fie negarea, fie limitarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora legea le acordă ocrotire în egală măsură.

Prin nemotivarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului.

Fraza inserată în finalul paragrafului nr. 21 din Decizia Curții Constituționale nr. 714 din 9 noiembrie 2017, dată în analiza excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că "dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută și prin concluzii scrise sau susțineri orale", poate fi înțeleasă, cel mult, în sensul că dezvoltarea motivelor de recurs prezentate în termenul impus de C. proc. civ. poate fi făcută și după împlinirea acestui termen.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că motivele de recurs au fost înregistrate după împlinirea termenului legal de motivare a căii de atac, constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din 8 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.