ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2047/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 octombrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 23 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C. prin reprezentanți legali B. și D., E., D., F., G. și H. prin reprezentanți legali F. și Danuela, I. și J., în contradictoriu cu pârâta K. S.A. și intervenientul forțat L., au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata de despăgubiri patrimoniale și nepatrimoniale: pentru A., soțul victimei în cuantum de 3000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR, reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare și parastase ulterioare pentru victima M., conform art. 1392 C. civ. în cuantum de 200.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR, pentru prejudiciul afectiv și de companie ce rezidă în mod major din aceea că acesta este privat pentru viitor de prezența și sprijinul partenerei sale de viață, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru B. și F. - fii victimei: în cuantum de câte 3000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (1 euro = 4.5729 RON), reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare și parastase ulterioare pentru mama reclamanților, conform art. 1392 C. civ. în cuantum de câte 150.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (685.935 RON), pentru decesul mamei, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ., pentru C., E., G., H., nepoții victimei: în cuantum de câte 50.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (228.645 RON), pentru durerea încercată prin decesul bunicii, acesta reprezentând un moment dificil pentru nepoți, în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru J., sora victimei: în cuantum de 15.000 euro, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (68.593,5 RON), pentru prejudiciul încercat prin decesul surorii M., în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. pentru D. și I., nurorile victimei: în cuantum de câte 10.000 euro fiecare, echivalentul în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR (45.729 RON), pentru prejudiciul încercat prin decesul victimei M., în temeiul art. 1391 alin. (2) C. civ. precum și actualizarea sumelor la dobânda de referința BNR de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la momentul plății integrale și efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2089 din 9 noiembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, la care a fost conexat dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., C. prin reprezentanți legali B. și D., D., F., G. și H. prin reprezentanți legali F. și I., J. și N., în contradictoriu cu pârâta K. S.A. și cu intervenientul forțat L..
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 80.000 euro cu titlu de daune morale în RON la cursul BNR de la data plății, către reclamanții B. și F. la plata sumei de 70.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății, către reclamanții C., E., G. și H. câte 30.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății, către reclamanta J. a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății, către reclamantele D. și I. a sumei de 8.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății, către reclamantele N. și O. a sumei de 10.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății, către toți reclamanții a sumelor datorate cu titlu de daune morale, actualizate la dobânda de referință a BNR de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la data plății integrale a acestor sume.
S-a respins ca nefondată cererea reclamanților privind acordarea daunelor materiale.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanții A., B., G., H., C. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantele N. și O. a sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâta.
Prin decizia civilă nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamanților J., O., N., H., prin reprezentanți legali F. și Daniela, I., F., G., prin reprezentanți legali F. și Daniela, C., prin reprezentanți legali B. și D., D., A., E., prin reprezentanți legali B. și D. și B..
A fost admis apelul formulat de pârâta S.C. K. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2089/09.11.2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. (soț) a sumei de 40.000 euro în RON la cursul BNR de la data plății efective, cu titlu de daune morale, către reclamanții B. și F. (fii) la suma de 35.000 euro, fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanții C., E., G. și H. (nepoți) câte 15.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanta J. (sora) a sumei de 8.000 euro cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamantele N. și O. (surori) a sumei de 8.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății și la plata către reclamantele D. și I. (nurori) a sumei de 3500 euro fiecare cu titlu de daune morale, în RON la cursul BNR de la data plății.
A fost menținută în rest sentința și s-a respins ca nefondată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 2 februarie 2022, reclamanții I., F., H., prin reprezentanți legali F. și I., G., prin reprezentanți legali F. și I., D., A., C., prin reprezentanți legali B. și D., E., prin reprezentanți legali B. și D., și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
S-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea în tot a hotărârii recurate, cu consecința acordării despăgubirilor în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenți ca urmare a evenimentului rutier din 18 mai 2017.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au susținut că hotărârea recurată conține motive contradictorii cu privire la criteriul jurisprudenței în aprecierea despăgubirilor nepatrimoniale.
Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Norma ASF nr. 39/2016, art. 21 din O.U.G. nr. 54/2016, precum și cu aplicarea greșită a prevederilor de drept material care vizează instituția îmbogățirii fără justă cauză, respectiv art. 1345 și art. 1346 C. civ.
Totodată, s-a invocat încălcarea dispozițiilor de drept material cuprinse în O.U.G. nr. 54/2016 și Norma ASF nr. 39/2016 din care rezultă caracterul obiectiv al contractului RCA.
Intimata-pârâtă S.C. K. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității reursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 17 octombrie 2022, recurenții-reclamanți au formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.. Totodată, s-a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Înalta Curte a dispus formarea unui dosar asociat, în cadrul căruia, la 18 octombrie 2022, a hotărât sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce privește solicitarea recurenților-reclamanți de suspendare a judecării recursului, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională, Înalta Curte o va respinge, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în decursul soluționării unui recurs, nu impune suspendarea judecății cauzei. Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.
Totodată, având în vedere și remediul procesual prevăzut de către legiuitor, respectiv introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curtea constată că nu se impune suspendarea cursului judecății, întrucât părțile nu sunt vătămate prin continuarea judecății, acestea având remedii procesuale în cazul admiterii excepției de neconstituționalitate.
În continuare, fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac a recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte urmează să o admită și să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia civilă nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, obiectul cauzei vizând obligarea asigurătorului la plata daunelor materiale și morale, izvorâte din producerea accidentului rutier.
Ca urmare, prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor.
Or, conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 se prevede că:
"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j
3
), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".
Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.
Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019, conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/08.12.2016.
Așa cum rezultă din actele de procedură aferente judecății în primă instanță, prezentul proces a fost început la 23 septembrie 2019, data depunerii cererii de chemare în judecată și reprezintă un litigiu născut în materia asigurărilor.
Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel București este definitivă, întrucât, prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia asigurărilor.
Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanții, în cauză, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care au înțeles să o folosească.
Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepția inadmisibilității este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții I., F., H., prin reprezentanți legali F. și I., G., prin reprezentanți legali F. și I., D., A., C., prin reprezentanți legali B. și D., E., prin reprezentanți legali B. și D., și B. împotriva deciziei civile nr. 1934 A din 26 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2022.