ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 980/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Împrejurările cauzei

- anularea Ordinului nr. 433/C din 02.02.2022 în aplicarea Ordinului nr. 6245/C/30.12.2021 emise de către Ministrul Justiției

- obligarea pârâtului la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a sporurilor salariale ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

- obligarea pârâtului la recalcularea indemnizației în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017 și a sentinței civile nr. 2992/16.11.2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița tară aplicarea plafonării.

II. Judecata în recurs

1 Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o ca nelegală prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată, în esență, următoarele:

Practic, prima instanță transformă în mod nelegal ordinul MJ prin care se stabilesc drepturile salariale într-un act administrativ exceptat de la controlul de legalitate în contencios administrativ, deși acest este singurul act administrativ care produce efecte în privința salarizării recurentului, încălcând în mod direct art. 126 alin. (6) din Constituția României.

Reținând ca motiv de inadmisibilitate faptul că recurentul a omis să atace și adresa nr. x/2022 a MJ, prima instanță invocă un argument de tipul omisso medio specific căilor de atac.

Astfel, prima instanță transformă procedura administrativă de contestare prevăzută de art. 7 din Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 într-o veritabilă procedură administrativ jurisdicțională cu caracter obligatoriu, contrar art. 21 alin. (4) din Constituție potrivit cărora "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite."

Or, o astfel de soluție nu poate fi primită.

Recurentul mai precizează că și în ipoteza în care s-a considerat de către prima instanță că adresa nr. x/2022 a MJ constituie o hotărâre a organelor de conducere prin care se soluționează contestația mea administrativă în sensul art. 7 din Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, în funcție de conținutul ei, prima instanță putea și trebuia să ceară lămuriri recurentului privind obiectul acțiunii, în conformitate cu art. 200 C. proc. civ., ceea ce nu s-a întâmplat.

Intimata ÎCCJ, care potrivit art. 142 alin. (6) din Legea nr. 304/2023 se subrogă de drept în toate drepturile și obligațiile de natură procesuală ale Ministerului Justiției privind bugetul instanțelor, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că argumentele instanței de fond referitoare Ia modul de aplicare a dispozițiilor art. 7 alin. (1), Cap. VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, privind modalitatea de contestare a ordinelor de salarizare ale judecătorilor sunt corecte, pertinente și legale.

III. Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma susținerilor părților și a actelor dosarului, Înalta Curte apreciază recursul de față ca fondat pentru considerentele ce se succed:

Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului MJ nr. 433/C din 02.02.2022 prin care i s-au calculat drepturile salariale ale recurentului-reclamant prin plafonarea acestora la nivelul prevăzut în Legea nr. 153/2017 pentru indemnizația de încadrare aferentă anului 2022 și la nivelul sporurilor în plată în anul 2021.

Recurentul-reclamant a susținut că, prin acest Ordin, drepturile sale salariale au fost calculate cu încălcarea sentinței civile nr. 2992/16.11.2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care i s-au recunoscut drepturile salariale prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON cu începere de la 08.07.2017.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că obiect al controlului de legalitate al instanței este hotărârea organului vizat de art. 7 alin. (1) din Capitolul VIII, Anexa V, respectiv actul administrativ al Ministerului Justiției prin care se soluționează contestația formulată împotriva actului de stabilire a drepturilor sale salariale, iar nu actul de stabilire a drepturilor salariale.

Or, reține prima instanță, reclamantul nu a învestit instanța cu controlul de legalitate a adresei nr. x/2022 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Ordinului Ministrului Justiției nr. 433/C din 02.02.2022, prin care s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantului, ci a înțeles să conteste direct actul de stabilire a drepturilor salariale, respectiv ordinul emis de Ministrul Justiției, menționat în precedent.

Cu privire la acestea, Înalta Curte constată că, potrivit art. 7 alin. (1) din capitolul VIII al Anexei V la Legea cadru nr. 153/2017, "prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice".

Iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, "Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București".

În cauză, Înalta Curte constată că din înscrisurile de la dosar, precum și din considerentele sentinței recurate rezultă că reclamantul a formulat contestație împotriva actelor de stabilire a drepturilor salariale (Ordinul Ministrului Justiției nr. 433/C din 02.02.2022), iar Ministerul Justiției a soluționat contestația prin adresa nr. x/2022.

Așa fiind, este excesiv să se considere că acțiunea este inadmisibilă doar pentru că recurentul-reclamant nu a precizat expres că a înțeles să conteste și adresa nr. x/2022 emisă de Ministerul Justiției în soluționarea contestației, cum greșit a considerat prima instanță.

Numai omisiunea parcurgerii procedurii prealabile obligatorii de contestare a ordinului de salarizare poate atragă inadmisibilitatea contestației direct în fața instanței a acestuia, iar nu omisiunea de a indica în mod expres că se contestă și răspunsul administrativ.

Soluția primei instanțe încalcă, totodată, dreptul recurentului-reclamant de acces la o instanță, având în vedere că există un termen impus de lege pentru contestarea Ordinului și faptul că acest termen deja s-a împlinit.

Înalta Curte mai constată că, având în vedere conținutul acțiunii, prima instanță trebuia, în virtutea rolului său activ, să ceară lămuriri privind obiectul cererii de chemare în judecată.

Față de acestea, Înalta Curte conchide că este nelegală soluția primei instanțe de a respinge acțiunea recurentului ca inadmisibilă, fără a intra în soluționarea fondului, fiind incidente astfel condițiile prevăzute de art. 496 și urm. pentru casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 39 din 13 ianuarie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.