ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 929/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.10.2023 pe rolul Curții de Apel București, petentul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Călărași, solicitând instanței să dispună repunerea pe rol a cauzei si soluționarea acesteia cât mai urgent.

Prin decizia nr. 2458 din 2 noiembrie 2023 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul-petent A. în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, B., C. S.A., D. S.A., prin lichidator judiciar E..

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că aspectele invocate exced cadrului de soluționare a contestației formulate, implicând acte aferente judecății pe fond, inclusiv cele vizând aprecierea înscrisurile vizând urmărirea penală declanșată în cadrul dosarului penal nr. x/2022 aflat în instrumentarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași. Contestatorul a criticat, în realitate, soluția de suspendare a judecății în apel dispusă prin încheierea la 3 noiembrie 2022, ce nu i-a fost favorabilă, tinzând, de fapt, la o nouă judecată, ceea ce contravine principiului securității raporturilor juridice.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, petentul A. a formulat plângerea prevăzută de dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar x/2022 .

În motivarea plângerii, s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului a reținut, în mod nelegal, faptul că petentul nu ar fi încadrat în drept cererea formulată, deși acesta a indicat expres dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

De asemenea, aceeași instanță a reținut că prin contestația formulată se contestă legalitatea măsurii de suspendare a cauzei, deși aceasta a fost confirmată de instanța de control judiciar. În realitate, petentul a fost nemulțumit de faptul că termenele (de natură administrativă) acordate pentru verificarea subzistenței cauzei de suspendare nu au fost însoțite de verificări reale, care ar fi putut releva și faptul că suspendarea s-a dispus fără a exista vreo probă care să dovedească legătura cauzei civile cu dosarul penal.

A mai arătat petentul că deși instanța a reținut că "judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile; judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate miiloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a leqii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si leqale" (art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. civ.)", în realitate, nici completul care a dispus suspendarea cauzei nici cel care l-a înlocuit și a menținut suspendarea nu au judecat prin prisma probelor depuse la dosar, ci au expus considerente proprii nesusținute decât de convingeri personale.

Petentul a subliniat și faptul că nu a formulat contestația privind tergiversarea ca un act de sancționare a judecătorului, dar modul de soluționare a acesteia conduce la concluzia că ea a fost judecată tocmai pentru a nu sancționa abuzurile celor două complete de judecată.

Astfel, în opinia petentului, instanța a comis mai multe erori: - cererea de suspendare fiind o cerere accesorie care depinde de soluționarea cererii principale (a căii de atac, cererea de apel) trebuia să fie pusă în discuție abia după acceptarea apelului; - la momentul schimbării componenței completului s-au încălcat prevederile art. 214 C. proc. civ., care impun repunerea cauzei pe rol într-o astfel de situație; - la dosar nu există un proces-verbal care să ateste schimbarea componenței completului, astfel că noul complet a menținut suspendarea, dar și actele fostului complet, refuzând să facă aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (3) C. proc. civ.

Noul complet nu numai că a refuzat revenirea asupra suspendării, ci a respins în mod repetat cererile petentului în sensul de a se solicita organelor de cercetare penală să comunice detalii referitoare la stadiul acestuia și la conexiunile cu dosarul civil, apreciind, în mod nelegal, că astfel de solicitări exced cauzei.

Concluzionând, petentul a solicitat să se rețină nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța care a soluționat contestația privind tergiversarea, urmând ca în rejudecarea cererii să se constate, nu neapărat faptul că suspendarea cauzei s-a dispus în mod eronat sau abuziv, ci faptul că suspendarea nu este decât o încercare de tergiversare din partea apelantului I.P.J. Călărași pentru a-l determina să renunțe la pretențiile din dosarul penal.

De asemenea, într-un final, după ce s-a formulat plângere penală împotriva prim procurorului Parchetului Local Călărași pentru neemiterea unei soluții în termen de 4 luni, acesta a dispus clasarea în baza unui referat din data de 13.03.2022 și nu a mai efectuat niciun fel de cercetare în dosar .

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) C. proc. civ. a solicitat anularea deciziei pronunțate de Curtea de Apel București și repunerea pe rol a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Călărași.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea ca legală a deciziei curții de apel.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.: " (1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

Articolele 522-526 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data înregistrării plângerii contravenționale inițiale formulate de petent), reunite sub Titlul IV, purtând denumirea marginală "Contestația privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac pusă la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, fiind precizate expres situațiile în care părțile și/sau procurorul pot formula contestația.

Din dispozițiile legale menționate rezultă caracteristica tuturor cazurilor de contestație, respectiv pasivitatea instanței de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În aceste condiții, contestația privind tergiversarea procesului este privită ca un remediu oferit de normele de procedură și nu ca o sancțiune aplicată judecătorului cauzei, iar întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligații trebuie apreciată și justificată prin intermediul unor criterii cu caracter obiectiv, aplicabile oricărui proces.

În jurisprudența instanțelor de judecată s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de durata medie de soluționare a cauzelor, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță sau fiecare complet de judecată, ori de specificul obiectului cauzei.

În speță, din lecturarea contestației formulate de petent rezultă că acesta a făcut o prezentare a evoluției cauzei și a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se ia de îndată măsurile necesare înlăturării situației care a condus la tergiversarea procesului, în sensul de a se dispune încetarea suspendării și repunerea pe rol a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Călărași.

Astfel, se reține că petentul și-a întemeiat contestația pe motivul prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., conform căruia contestația se poate formula: "când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului".

Așa cum s-a arătat în precedent, definitorie pentru toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită. Cu toate acestea, contestația în tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

În cauza de față aceste condiții nu sunt îndeplinite, iar criticile formulate în cadrul plângerii sunt neîntemeiate.

Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Călărași are ca obiect apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1148/2022, prin care Judecătoria Călărași a admis plângerea contravențională formulată de petentul A. și a anulat procesul-verbal de contravenție nr. x din 14.01.2022 întocmit de către intimatul I.P.J. Călărași, exonerând petentul de la plata amenzii în cuantum de 580 RON.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, instanța de apel a admis cererea formulată de apelantul I.P.J. Călărași și, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul penal nr. x/2022 (întocmit numitului A. de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în urma producerii accidentului) aflat în instrumentarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, "urmând ca în cauză să se acorde termene administrative pentru verificarea subzistenței cauzei de suspendare, respectiv stadiul procesual al menționatului dosar penal".

Această încheiere de suspendare a judecății a rămas definitivă, prin respingerea recursului, potrivit deciziei nr. 1790/6.09.2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022.

Ulterior, prin încheierea din data de 13.10.2023 Tribunalul Călărași a respins cererea apelantului A. de repunere pe rol a cauzei, apreciind că subzistă în continuare cauza care a determinat suspendarea, dosarul penal nr. x/2022, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, nefiind soluționat.

Interpretând prevederile art. 522-526 C. proc. civ., în acord cu principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraf 1 din Convenția EDO, Înalta Curte reține că, deși scopul punerii la dispoziția celor interesați a mijlocului procedural reglementat de astfel de texte normative constă în înlăturarea dificultăților ivite în soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil și a oricăror tendințe de tergiversare a judecății, în categoria măsurilor prevăzute de lege la care se referă art. 522 alin. (2) C. proc. civ. nu pot intra cele pentru care legiuitorul a stabilit alte mecanisme procedurale.

În acord cu instanța care a soluționat contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține că principalele critici formulate de petent vizează nelegalitatea măsurii suspendării, dar și a soluției de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, aspectele invocate implicând acte aferente judecății pe fond, solicitarea finală fiind aceea de repunere pe rol a dosarului nr. x/2022 în vederea judecării.

Aceste argumente nu pot fi încadrate în vreuna dintre ipotezele limitativ reglementate de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Mecanismul procedural prin care se dispune măsura suspendării unei cauze și ulterior repunerea pe rol, incluzând și calea de atac ce poate fi exercitată, a fost reglementat expres de legiuitor. Procedura specifică a contestației privind tergiversarea procesului nu are un caracter alternativ, în sensul că partea nu are opțiunea de a alege, în scopul obținerii aceleiași finalități (repunerea pe rol a cauzei), între a promova o contestație privind tergiversarea procesului și o cerere de repunere pe rol/cale de atac împotriva eventualei soluții de respingere.

Dată fiind configurația mecanismului contestației privind tergiversarea procesului, argumentele invocate de către petent nu sunt apte să contureze o încălcare a obligațiilor ce reveneau instanței de judecată, altele fiind pârghiile procedurale pe care legiuitorul le-a reglementat în vederea atingerii finalității dorite de acesta.

Înalta Curte constată, astfel, că petentul nu a recurat încheierea Tribunalului Călărași din data de 13.10.2023, de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, iar susținerile sale din plângerea formulată reprezintă veritabile critici de nelegalitate a acestei încheieri, deși instanța învestită cu soluționarea plângerii reglementate de dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ. nu este una de control judiciar pentru cauza a cărei tergiversare s-a reclamat și nici nu poate dispune măsura de repunere pe rol a cauzei solicitată de petent.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea hotărârii Curții de Apel București, conform căreia nu se poate reține existența unei tergiversări prin încălcarea termenului optim și previzibil, în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge plângerea petentului A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva deciziei nr. 2458 din 2 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 februarie 2024.