ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra contestației privind tergiversarea procesului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a formulat contestație pentru tergiversarea procesului.

A arătat contestatoarea că, după soluționarea în primă instanță a dosarului nr. x/2023, Curtea de Apel Pitești refuză soluționarea recursului formulat în termen legal, deși obiectul cauzei este reprezentat de cererea de fixare a sumei datorate cu titlul de penalități de către pârâți, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 24 și 25 ale Legii nr. 554/2004.

A apreciat contestatoarea că instanța i-a încălcat dreptul la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil prin obligația de a comunica cererea de recurs în original, cu semnătură olografă sau electronică, sub sancțiunea nulității recursului.

Totodată, a arătat contestatoarea că a luat cunoștință de pe portalul ECRIS de rezoluția instanței de comunicare a recursului, cu obligația stabilită în sarcina intimaților de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la data comunicării, fără a se ține cont de cerința urgenței cauzei.

În concluzie, a solicitat contestatoarea să fie obligat completul de judecată să stabilească un termen de judecată în cel mult trei zile de la pronunțarea instanței, termen care să nu depășească data de 30.01.2024.

Ulterior, contestația a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 22 ianuarie 2024, sub același număr de dosar.

Examinând contestația de față, în raport de susținerile contestatoarei și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Titlul IV din C. proc. civ. (art. 522-526), sub denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", reglementează un mijloc procesual pus la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.

Înalta Curte reține că ceea ce caracterizează toate cazurile de contestație este pasivitatea instanței de judecată, care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părților și terților și nu le folosește, sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În jurisprudența instanțelor de judecată, inclusiv a Înaltei Curți, s-a reținut în mod constant că problema soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil se apreciază în raport de criterii obiective ce țin de datele statistice, de încărcătura cauzelor pe fiecare instanță/pe completele de judecată, ori de obiectul cauzei, cu referire la caracterul urgent al acesteia sau la necesitatea desfășurării anumitor proceduri prealabile specifice.

Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în soluționarea cauzelor trebuie luate în considerare elementele obiective, care țin de volumul de activitate al instanței, de natura litigiului, de obiectul dosarului.

Pe de altă parte, termenul "optim și previzibil" evocă celeritatea procedurii, dar nu o celeritate cu orice preț, ci una "rezonabilă", adică una care să nu sacrifice, în ultimă instanță, calitatea actului de justiție.

Totodată, contestația privind tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care se constată că soluționarea cauzei a fost a amânată nejustificat și se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat întârzierea.

Pe de altă parte, trebuie precizat că prin recurgerea la această procedură judiciară necontencioasă, părțile litigante nu trebuie să se îndepărteze de la scopul pe care legiuitorul l-a avut în vedere atunci când a reglementat instituția juridică a contestației la tergiversare, în sensul că nu orice întârziere în efectuarea unui act procedural echivalează cu tergiversarea procesului, în a doua situație trebuind dovedită reala nerezonabilitate a întârzierii.

În prezenta cauză se solicită să fie obligat completul de judecată să stabilească un termen de judecată în cel mult trei zile de la pronunțarea instanței, termen care să nu depășească data de 30.01.2024, în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Din verificarea înscrisurilor și a actelor de procedură aflate la dosar se constată că, în dosarul la care face referire contestatoarea, instanța a rămas în pronunțare la termenul de judecată acordat la 14.02.2024, pronunțarea fiind amânată pentru 28.02.2024.

În acest context, în mod evident, nu se poate susține "pasivitatea instanței de judecată" care, astfel cum s-a stabilit și în doctrină, caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 524 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația la tergiversare formulată de contestatoarea A. în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația la tergiversare formulată de contestatoarea A. în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024