ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, la data de 18.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba:

- modificarea alin. (2) al art. 1 din Decizia nr. 33/19.01.2021 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba;

- stabilirea/constatarea că mama sa B., decedată la data de 06.04.2004 în localitatea Alba Iulia, în calitate de titular al persecuției, a fost strămutată din localitatea Moftinul Mic, județul Satu Mare în localitatea Dej, județul Cluj și i s-a stabilit domiciliul obligatoriu în acest din urmă oraș.

1.2. Prin sentința administrativă nr. 552/CAF/2021 din 23 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Alba a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecția Socială Alba, pentru modificarea Deciziei nr. 33/19.01.2021.

1.3. Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat, în temeiul prevederilor art. 509 pct. 8 și următoarele din C. proc. civ., cerere de revizuire ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 09.12.2022, sub dosar nr. x/2022.

Prin decizia nr. 113/2023 din 15 februarie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia: a admis cererea de revizuire a sentinței nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021 formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba; a anulat sentința nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021; a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond – Tribunalul Alba.

Împotriva acestei decizii, intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecția Socială Alba a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de revizuire formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

În motivare, se arată că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât a admis cererea de revizuire fără a ține cont de faptul că în speță nu erau întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, în cele trei litigii la care a făcut referire revizuentul nefiind identitate de părți.

Astfel, prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat admiterea acestei cereri motivat de faptul că în cazul fraților săi, C. și D., instanța a pronunțat o soluție favorabilă în sensul încadrării în calitate de beneficiar al D.L. 118/1990, prin schimbarea încadrării părintelui decedat, titular al persecuției, din art. 1 alin. (1) lit. d) – domiciliu obligatoriu în art. 1 alin. (1) lit. e) – strămutare.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, așa încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În fapt, prin Decizia nr. 33/08.12.2020, s-a stabilit calitatea revizuentului de beneficiar al D.L. nr. 118/1990 republicat la data de 10 decembrie 2020, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (7) așa cum a fost modificat prin prevederile L. nr. 232/08 noiembrie 2020.

Prin modificările aduse D.L. nr. 118/1990, respectiv dreptul urmașilor persoanelor care s-au aflat într-una din situațiile prevăzute la art. 1 din D.L. nr. 118/1990 de a beneficia de anumite măsuri reparatorii după decesul părinților, au fost reglementate în mod distinct situația urmașilor ai căror părinți au beneficiat de prevederile actului normativ față de cei care din diverse motive nu au beneficiat după cum se stipulează la art. 5 alin. (5) și (6).

Astfel, se poate stabili o singură dată calitatea de persoană persecutată pe motive politice de către regimul comunist instaurat în România cu începere de la data de 6 martie 1945.

Hotărârea nr. 1551/24.10.1991 prin care s-a stabilit pentru părintele decedat B. perioada în care a avut calitatea de persoană persecutată pentru motive politice, este de încadrare în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) - domiciliu obligatoriu, iar această hotărâre a stat la baza stabilirii dreptului reclamantului.

Față de dispozițiile art. 5 alin. (7) din D.L. nr. 118/1990, numita B. ar fi beneficiat în continuare de indemnizația prevăzută de art. 4 pentru încadrarea în prevederile art. 1 lit. d) întrucât, prin hotărârea din data de 13.12.1990, autorul decedat B. a fost încadrată în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din D.L. nr. 118/1990.

Drept urmare, în mod corect comisia pentru aplicarea D.L. nr. 118.1990 a stabilit dreptul reclamantului de a beneficia de prevederile D.L. nr. 118/1990, respectiv art. 1 alin. (1) lit. d) - domiciliu obligatoriu, în cuantum de 50 % din cuantumul de 350 RON/an de persecuție de care ar fi beneficiat titularul persecuției. Mama revizuentului, dacă ar fi fost în viață, ar fi beneficiat de indemnizația stabilită conform legii pentru perioada de domiciliu obligatoriu, respectiv 350 RON pentru fiecare an de persecuție.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 1551/24.10.1991 de încadrare în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d), acest act administrativ a devenit definitiv prin necontestare în termenul legal, precizând în acest sens că, potrivit legislației în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 1551/24.10.1991 termenul de exercitare a căii de atac era de 15 zile de la comunicarea actului.

Apreciază, astfel, că este inadmisibilă revizuirea prin care, în lipsa oricărui element de noutate, care ar putea fi hotărâri pronunțate de CJUE sau dispoziții de drept unional neinvocate în cauză sau, deși invocate, netratate de instanță, se urmărește revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorității dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, corelat cu principiul autorității de lucru judecat.

În conformitate cu Deciziile 55/2000 și 56/2000 ale Curții Constituționale, hotărârile emise anterior datei de 31.07.1997, așa cum este cea a tatălui petentei, sunt acte administrative cu caracter jurisdicțional, care nu pot fi revizuite de către comisiile de aplicare al D.L. nr. 118/1990 înființate după această dată, or, în speța de față, în cazul în care tatăl petentei ar fi fost în viață ar fi beneficiat în continuare de drepturile aferente încadrării în prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) din decret, iar stabilirea drepturilor pentru reclamant/intimat s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din D.L. nr. 118/1990, în același cuantum de care ar fi beneficiat părintele decedat.

Face trimitere la Decizia nr. 8/2012 a ICCJ publicată în M.O. 387/11.06.2012 și care a devenit obligatorie, aceasta fiind aplicabilă numai pentru situațiile în care drepturile sunt stabilite ulterior pronunțării și publicării acesteia, în celelalte cazuri, actele administrative de stabilire a drepturilor devenind definitive prin necontestare în termenul legal.

Susține că, în același sens s-a pronunțat instanța în dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Alba și al Curții de Apel Alba Iulia, reclamant fiind fratele revizuentului, A..

Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței recurate prin respingerea cererii de revizuire formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Revizuentul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, iar pe fond, solicită respingerea recursului părții adverse, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

În motivarea excepției inadmisibilității căii de atac a recursului, arată că sentința Tribunalului Alba (care a fost atacată cu revizuire) este definitivă, întrucât a fost pronunțată în temeiul art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990 modificat prin Legea nr. 232/2020.

Precizează că a contestat decizia nr. 33/19.11.2021 a AJPIS Alba în fața Tribunalului Alba la data de 18.02.2021, deci, ulterior datei de 08.11.2020, când a intrat în vigoare Legea nr. 232/2020 care a modificat și completat Decretul-Lege nr. 118/1990.

Chiar dacă în dispozitivul sentinței nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba se menționează dreptul la recurs în termen de 15 zile de la comunicare, în opinia intimatului, această cale de atac este contrară prevederilor art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, mențiunea greșită din dispozitiv cu privire la exercitarea căii de atac, nu poate constitui un drept pe care legea îl prevede.

Sentința nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba este definitivă și, deși calea de atac a recursului era prevăzută în dispozitivul acesteia, nu a avut deschisă această cale de atac, deoarece nu era prevăzută de textul de lege special, respectiv art. 13 alin. (8) din Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 232/2020, situație în care nu poate fi aplicată norma prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, având în vedere că hotărârea revizuită (sentința nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba) nu a avut deschisă calea de atac a recursului, nici hotărârea pronunțată în revizuire (decizia nr. 113/15.02.2023 a Curții de Apel Alba Iulia), nu are deschisă calea de atac a recursului, căci, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, invocată de revizuentul-reclamant A. prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă.

Excepția inadmisibilității căii de atac de față a fost invocată în considerarea faptului că, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Astfel, de vreme ce hotărârea revizuită, respectiv sentința nr. 552/23.11.2021 a Tribunalului Alba, nu a avut deschisă calea de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, nici hotărârea pronunțată în revizuire, respectiv decizia nr. 113/2023 din 15.02.2023 a Curții de Apel Alba Iulia, nu are deschisă calea de atac a recursului.

Înalta Curte reține că revizuentul-reclamant A., intimatul din prezentul recurs, a învestit Curtea de Apel Alba Iulia cu o cerere de revizuire, întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.

Se constată astfel, că intimatul ignoră dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că nu este corect raționamentul său în privința inadmisibilității căii de atac a recursului dedus judecății în prezenta cauză.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba, deși întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Prin recurs se critică încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin aprecierea asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de acest caz de revizuire. Așadar, se invocă greșita aplicare a unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu celui prevăzut de pct. 8 al acestui articol.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "(1) revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul A. a arătat că, în urma apariției modificărilor Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat, care îi conferă unele drepturi după mama decedată, atât el, cât și fratele său C. și sora sa D., au acționat în instanță Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială din Alba și din Cluj, având același temei legal, aceleași dovezi, aceeași persoană titular al persecuției (mama lor) și solicitând instanțelor să se pronunțe pe aceleași solicitări.

În prezent, raportat la persecuțiile politice aplicate aceleiași persoane (mama lor), există trei hotărâri definitive, în două dintre ele (cea a fratelui și a surorii) stabilindu-se că mama acestora a fost și strămutată, fiind incidente prevederile art. 1 alin. (1) lit. d) și e) din Decretul-Lege nr. 118/1990, iar în cazul său s-a stabilit că mama nu a fost strămutată, ci a avut fixat numai domiciliu obligatoriu, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Astfel, în cazul fratelui său C., Tribunalul Alba s-a pronunțat la data de 31.03.2021 în dosarul nr. x/2021, stabilind că mama acestuia a fost și strămutată, hotărârea având putere de lucru judecat, iar în cazul surorii sale D., urmare admiterii cererii de revizuire formulată de aceasta, prin sentința civilă nr. 2667/10.11.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Cluj a admis în parte cererea de chemare în judecată, constatând că mama acesteia a fost strămutată, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu.

În cazul său, sentința pe care a obținut-o este contradictorie celor obținute de frații săi, deși toți trei sunt moștenitorii aceleiași persoane persecutate, mama lor decedată, trebuind să beneficieze de aceleași drepturi prevăzute de Decretului-Lege nr. 118/1990, modificat în 2020; indemnizația pe care o primește în baza deciziei AJPIS Alba, contestată în procesul în care a obținut sentința contrară celorlalți frați, este numai pentru stabilirea domiciliului obligatoriu – 175 RON/an de persecuție și nu cea pentru strămutare – 350 RON/an de persecuție, pe care o primesc frații săi.

Prin decizia recurată în cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este admisibilă, revizuentul-reclamant A. fiind îndreptățit la reevaluarea situației sale judiciare, în acord cu decizia pronunțată în dosarul nr. x/2022, în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că:

"În acest sens, în literatura de specialitate întemeiată pe noua reglementare procesuală, s-a arătat că revizuirea pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă și atunci când contrarietatea există numai între considerentele hotărârilor, iar nu neapărat între dispozitivele acestora, câtă vreme prin art. 461 alin. (2) C. proc. civ. s-a recunoscut posibilitatea atacării doar a considerentelor, ceea ce înseamnă că și revizuirea poate fi folosită pentru a înlătura autoritatea de lucru judecat a altor considerente.

Din actuala fizionomie a motivului de revizuire rezultă că nu mai este prevăzută drept condiție de admisibilitate pronunțarea hotărârilor potrivnice în aceleași pricini, între aceleași persoane și având aceeași calitate, însă situația trebuie privită nuanțat.

Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente și această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.

Este vorba de situația când, pe calea revizuirii se valorifică efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, adică invocarea acelor aspecte dezlegate aterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății sau evitarea contrazicerilor între așa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conțin intrinsec soluții), în acord cu dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă").

Art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare, atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiției a statuat că puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Urmare a noilor modificări în materie, se prevede expres că instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Înalta Curte reține că invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat, respectiv cel invocat de revizuent, presupune, în esență, existența unor hotărâri definitive contradictorii și hotărârile potrivnice să fie pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În contextul evidențiat, se constată că dosarele în raport cu care s-a solicitat revizuirea hotărârii pronunțate în cazul revizuentului-reclamant A. (respectiv a sentinței nr. 552 din 23.11.2021 a Tribunalului Alba pronunțată în dosarul nr. x/2021), sunt următoarele:

În raport cu chestiunile litigioase deduse judecății în pricinile mai sus evidențiate, Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a motivat pretinsa încălcare a autorității de lucru judecat invocată de revizuentul-reclamant, pentru a se putea aprecia asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Se observă astfel, că, după ce a concluzionat că cererea de revizuire este admisibilă, instanța de revizuire a considerat că revizuentul este îndreptățit la reevaluarea situației sale judiciare, în acord cu decizia pronunțată în dosarul nr. x/2022. Or, acest dosar care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia se referă la o altă cerere de revizuire formulată de sora revizuentului, și nu la vreunul dintre dosarele în raport cu care s-a invocat existența hotărârilor potrivnice, respectiv dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Alba și dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Cluj.

Împrejurarea că o altă cerere de revizuire similară a fost admisă într-un alt dosar, nu înseamnă că acesta este aspectul care se impune cu putere de lucru judecat în dosarul în care a fost pronunțată sentința a cărei revizuire se solicită de către reclamant.

În mod evident, din conținutul considerentelor deciziei recurate rezultă că instanța de revizuire face doar ample considerații pur teoretice asupra cazului de revizuire analizat, fără să arate starea de fapt reținută cu caracter definitiv și care se impune cu putere de lucru judecat prin sentința reper, nu se observă ce anume a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată în dosarul său nr. x/2021 și ce are de făcut instanța de casare.

În contextul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind nesocotite și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la rolul activ al judecătorului, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este nelegală prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care cuprinde, pe lângă cele mai variate neregularități de ordin procedural, și încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, cum ar fi principiul dreptului la un proces echitabil, principiul rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, etc., principii fundamentale ale procesului civil, pe care judecătorul are îndatorirea să le respecte el însuși.

Înalta Curte apreciază că neregula de ordin procedural expusă anterior nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii instanței de revizuire și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe, în ceea ce privește cererea de revizuire a sentinței nr. 552/CAF/23.11.2021 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2021.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte urmează să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității căii de atac a recursului.

Admite recursul declarat de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba împotriva deciziei nr. 113/2023 din 15 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024.