ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5930/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență, precizată la data de 26.11.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia, anularea Dispoziției nr. 295/2019, emise de pârât, precum și calcularea și acordarea nivelului maxim al salariului de bază și a diferențelor salariale, în acord cu dispozițiile legale aplicabile.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 296/CAF/2020 a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Alba Iulia și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. Prin decizia nr. 178/2021 din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 296/CAF/2020 a Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și insolvență.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 178/2021 din 17 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire revizuentul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 și 10 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii revizuite. Prin decizia nr. 573/2021 din 17 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. susține că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, acestea fiind: - Decizia nr. 178/17.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins recursul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 296/CAF/2020 a Tribunalului Alba; - Decizia nr. 7/14.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018, prin care instanța a respins recursul declarat de pârâții Municipiul Alba Iulia și Primarul Municipiului Alba Iulia împotriva sentinței nr. 313/CAF/2018 pronunțate de Tribunalul Alba. Revizuentul apreciază că decizia nr. 178/17.02.2021 a Curții de Apel Alba Iulia încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 7/14.01.2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2018, în condițiile în care este singura persoană căreia i se refuză de către UAT calculul diferențelor salariale care să includă stimulentele. Consideră că este discriminat și precizează că UAT nu poate justifica legal remunerarea diferită a persoanelor aflate în situații identice.

Apărările formulate Intimatul Primarul Municipiului Alba Iulia a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată, având în vedere că prin sentința nr. 313/CAF/2018 s-a reținut că recurentul beneficiază de dispozițiile art. 1 alin. (5) 1 din O.U.G. nr. 83/2014. Mai arată că prin dispoziția nr. x/2019 emisă de Primar ca urmare a sentinței nr. 313/CAF/2018, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 7/14.01.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, s-au acordat revizuentului diferențele de drepturi salariale solicitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiția ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Analizând incidența acestui motiv de revizuire în cauza de față, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorității de lucru judecat a celeilalte hotărâri invocate de către revizuent, Înalta Curte constată cele ce succed: Hotărârea despre care revizuentul afirmă că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 7/14.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2018 este decizia nr. 178/17.02.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019. În ceea ce privește dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect cererea formulată de reclamanții B., A., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Alba Iulia prin Primar și Primarul Municipiului Alba Iulia, prin care au solicitat obligarea pârâților la stabilirea cuantumului salariilor de bază și a sporurilor reclamanților, în conformitate cu prevederile Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015; obligarea pârâților la calcularea și plata către reclamanți a sumelor neacordate și cuvenite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda aferentă. De asemenea, Înalta Curte constată că dosarul nr. x/2019 are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia: anularea Dispoziției nr. 295/2019, emise de Primarul Municipiului Alba Iulia; calcularea și acordarea nivelului maxim al salariului de bază și a diferențelor salariale, în acord cu dispozițiile legale aplicabile. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte constată că potrivit art. 430 C. proc. civ.: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă." De asemenea, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. actual, deși nu mai prevăd condiția triplei identități de elemente, consacră vechea jurisprudență, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, se reține că și sub imperiul noului C. proc. civ., hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunțate în dosare separate. În contextul evidențiat, la examinarea motivului de revizuire care sancționează încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere și prevederile legale care dau conținut autorității de lucru judecat. Procedând, în speță, la examinarea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport cu cele două dosare invocate, se constată că dosarul nr. x/2018 are ca obiect obligarea pârâților la stabilirea cuantumului salariilor de bază și a sporurilor reclamanților, în conformitate cu prevederile Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 și obligarea pârâților la calcularea și plata către reclamanți a sumelor neacordate și cuvenite, actualizate cu indicele de inflație și dobânda aferentă, iar dosarul nr. x/2019 are ca obiect cererea formulată de reclamantul A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Alba Iulia: anularea Dispoziției nr. 295/2019, emise de Primarul Municipiului Alba Iulia; calcularea și acordarea nivelului maxim al salariului de bază și a diferențelor salariale, în acord cu dispozițiile legale aplicabile. Înalta Curte constată că în raport cu chestiunile litigioase deduse judecății în cele două pricini, nu sunt îndeplinite condițiile identității de obiect și de cauză. Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate de revizuent, dat fiind faptul că hotărârile invocate ca fiind potrivnice au vizat aspecte diferite, respectiv au obiect diferit, și cauze diferite, nu se poate proceda la revizuirea hotărârii atacate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Mai mult, se reține că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este acela al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea lui, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Or, în speță, așa cum s-a reținut anterior, considerentele deciziei invocate nu sunt contrare hotărârii a cărei revizuire se solicită în privința aspectului litigios în discuție și ca atare, un asemenea motiv nu poate fi reținut. Pe de altă parte, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010). Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de față, ca nefondată.