ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 856/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Brăila – secția I civilă, reclamanții A. și B. prin reprezentant legal C. din Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, au solicitat: 1. Constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin modificările aduse prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat de către art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, și repararea prejudiciului;

Obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca, pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflației aplicate la cuantumul brut al pensiei existent în plată la 31 decembrie al fiecărui an, începând cu 31 decembrie 2017 și până 31 decembrie 2019 inclusiv, să se mai adauge și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31 decembrie 2020 și până la 31 decembrie 2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, așa cum prevedea art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma sa inițială, nemodificată de art. VII, pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017;

Obligarea pârâtei la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială, nemodificate de art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59 mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15 septembrie 2017 și până la zi, să se procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor/polițiștilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, așa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa inițială, nemodificată de art. VIl, pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice și al altor acte normative date în același scop;

Obligarea pârâtei ca începând cu data de 13 ianuarie 2023 să le actualizeze soldele de grad în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2023;

Obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obținute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II și III din acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 9 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea judecății cauzei în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, art. 30, art. 95 alin. (1) și (4), art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 7 alin. (5), art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 73/1993, art. 101-102, art. 105 din Legea nr. 223/2015, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 152 din 27 iunie 2017, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022, Decizia CCR nr. 50/2022, Decizia CCR nr. 848/2019 și Decizia CCR nr. 656/2018. 2. Hotărârile care au generat conflictul de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 870 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Brăila, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Brăila, secția I civilă a reținut, în esență, că litigiul nu poate fi calificat ca un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv art. 65 din Legea nr. 223/2015 – prin decizie de revizuire. Ca urmare, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) și (3), fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de Apel Galați. 2.2. Prin sentința civilă nr. 14 din 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secția I civilă, a constatat ivit conflictual negativ de competență, a suspendat din oficiu procedura și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență. În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că, întrucât demersul judiciar al reclamanților urmărește recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, litigiul se circumscrie jurisdicției asigurărilor sociale în sensul disp. art. 100 din Legea nr. 223/2015, conform cărora "jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel." Au fost reținute de asemenea prevederile art. 102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 și ale art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022. 3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Este de necontestat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanții au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime, în sensul actualizării în mod nelegal a pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Instanța reține că, în cauză, cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017 și repararea prejudiciului produs reclamanților prin restituirea sumelor de care ar fi beneficiat aceștia, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificări față de care reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate. Așadar, natura pretențiilor reclamanților este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională, ținând cont de faptul că însuși temeiul acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acțiunea reclamanților are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia. Or, instanța este chemată să analizeze constatarea vătămării intereselor și drepturilor reclamantului prin dispoziții din ordonanțe, iar nu recalcularea pensiei de serviciu, context în care instanța subliniază că acesta este obiectul acțiunii judiciare de contencios administrativ. Împrejurarea că, în ipoteza admiterii cererii, acest aspect influențează cuantumul pensiei de serviciu este lipsit de relevanță din moment ce nu recalcularea în sine se solicită, recalculare ce presupune analizarea unor norme specifice, ci se solicită înlăturarea consecințelor unei ordonanțe de urgență, în opinia reclamantului, neconstituțională. În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative." Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate anterior, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale. În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004. Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză. Prin urmare, acțiunea reclamanților intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege. Față de temeiul acțiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) -teza I din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă emitentul ordonanței de urgență nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată. Aceasta, întrucât stabilirea competenței de soluționare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuția părților decât de instanța competentă material și teritorial în soluționarea litigiului. Pe cale de consecință, nefiind incidente normele speciale de competență în materia jurisdicției muncii, instanța, reținând natura raporturilor juridice deduse judecății, apreciază că se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal, respectiv Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. În consecință, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță Curtea de Apel Galați, în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.