ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5153/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 23.02.2023 și înregistrată sub nr. x/2023, Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Administrația Națională a Penitenciarelor, în numele și pentru reclamanții A. și B. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevderilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017, mai exact obligarea pârâtei ca, pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflației aplicate la cuantumul brut al pensiei existent în plată la 31 decembrie al fiecărui an, începând cu 31.12.2017 și până la 31.12.2019 inclusiv, să se mai adauge și 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31.12.2020 și până la 31.12.2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, așa cum prevede art. 59 din Legea nr. 223/2015, în forma sa inițială, obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor inițială, nemodificate de art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15.09.2017 și până la zi, să procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional și/sau solda de funcție/salariul de funcție al militarilor/polițiștilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, așa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa inițială, nemodificată de art. VII; pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017, și al altor acte normative date în același scop, precum și obligarea Casei de pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne ca începând cu data de 13.01.2023, să se actualizeze soldele de grad și reclamanților, pensionari militari, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41/31.01.2023.

De asemenea, s-a solicitat obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obținute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II și III din acțiune, sume actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamanții au invocat exceptia de neconstitutionalitate în ansamblu a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/04.08.2017, prin care s-au modificat art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 6 alin. (1)-(2), art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (1)-(2), ale art. 79 alin, 1, ale art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție; ale art. 30, art. 95 alin. (5) și (4), art. 192, art. 194 din C. proc. civ., art. 7 alin. (5), art. 9 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1002, Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, Legea nr. 73/1993 privind atribuțiile Consiliului Legislativ, art. 101-102, art. 105 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 152/2017, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 114/2018, art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 168/2022, Decizia CCR nr. 50/2022, Decizia CCR nr. 848/2019 și Decizia CCR nr. 656/2018.

Prin sentința civilă nr. 874 din 27 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională a tribunalului privind pe Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în retragere din Administrația Națională a Penitenciarelor, în contradictoriu cu pârâții: Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Reținând incidența, în speță, a dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004 care reglementează criteriile de stabilire a instanței competente de contencios administrativ și constatând că litigiile introduse în temeiul art. 9 se circumscriu acestei competențe, fiind necesar a se releva, prin raționament juridic, acea interpretare a cazurilor instituite de art. 10 care să includă ipoteza art. 9, pentru stabilirea în concret a primei instanțe competente de contencios administrativ, sub aspectul competenței materiale, respectiv tribunalul sau curtea de apel, a apreciat ca fiind competentă Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

La Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2023,la data de 3 august 2023.

Prin sentința civilă nr. 263 din 16 ocrombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curțe de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În considerentele hotărârii s-a reținut că dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul ca acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 9 din legea nr. 554/2004 să fie soluționate de secția de contencios administrativ a curții de apel, în considerarea calității procesuale pasive a Guvernului României, ar fi menționat expres competența acestei instanțe.

Conchide instanța în sensul că, în schimb, art. 9 alin. (1) și (2) operează cu sintagma "instanța de contencios administrativ", fără nici o circumstanțiere. Mai mult, art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanța de contencios administrativ competentă", ceea ce nu poate trimite, așadar, decât la dispozițiile art. 10 alin. (1) și la criteriile de diferențiere acolo redate.

În raport de aceste considerente, Curtea a reținut că nu se pot aplica prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pentru stabilirea competenței, în acest caz, fiind incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ori de câte ori nu este dată prin lege în competența altei instanțe.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamați în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În această situație, în speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel, argumente care concordă cu minuta sedinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 16 octombrie 2023.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamanții au domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., ambii prin Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 8 noiembrie 2023.