ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, la data de 15.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I, a solicitat următoarele:

(i) constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

(ii) obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare plăților reprezentând indexările și actualizările aferente pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015;

(iii) obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI să restituie sumele reținute din pensie reprezentând indexările și actualizările aferente pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.

Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.

2.1. Prin sentința civilă nr. 403 din data de 22 mai 2023, Tribunalul Brăila – secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsura apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privinta drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se, totodată, și excepția de neconstituționalitate.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță". Potrivit alin. (4) al aceluiași articol "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Independent de faptul că la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată, ordonanța de urgență criticată pentru neconstituționalitate era deja declarată neconstituțională printr-o decizie a CCR, competența de judecată aparține instanței de contencios administrativ. Totodată, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerer accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii se judecă de instanța competentă păentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe de judecată. Pe de altă parte, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reprezentând o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În concluzie, prezentul litigiu nu poate fi calificat ca un litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 65 din Legea nr. 223/2015, prin decizie de revizuire.

Față de această împrejurare, tribunalul a apreciat că, în prezenta cauză, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ, iar în temeiul art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că se atacă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați.

2.2. Prin sentința civilă nr. 232 din data de 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Galați, secția de contencios adminstrativ și fiscal și-a declinat competența de soluționare a cauzei promovate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Brăila – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut că obiectul principal al acțiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituționalității unei dispoziții, ci repararea unui prejudiciu, competența soluționării prezentei cauze aparținând instanței cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, respectiv tribunalulului.

Facând trimitere la alin. (1) al art. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului", a apreciat că îi revine competența soluționării cauzei în fond instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Brăila, secția de contencios administrativ și fiscal.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2023

2.3. Prin sentința civilă nr. 2 din data de 4 ianuarie 2024, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de asemenea, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție – secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Facând trimitere la decizia nr. 1761 din data de 26 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal asupra conflictului de competență, Tribunalul Brăila a apreciat că, în prezenta cauză, competența materială revine secției de contecios administrativ a Curții de Apel, având în vedere dispozițiile art. 1 și 10 din Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că se contestă o ordonanță emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 și art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că demersul reclamantului nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei, ci urmărește înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale a României în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din același act normativ.

În speță, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităților pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităților publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne), față de care s-a solicitat finanțarea și acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, pe cale de consecință, secției de contencios administrativ a curții de apel.

Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că: "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit înscrisurilor din dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Galați, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați– secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.