ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2024

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare plăților reprezentând indexările și actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie reprezentând indexările și actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept au fost invocate prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 83/2023 din 16 mai 2023, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila – secția I Civilă.

În motivarea soluției, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt neindexarea și neactualizarea pensiei în raport cu prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 ca urmare a intervenirii modificărilor dispozițiilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le apreciază ca fiind neconstituționale, iar nu calea reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ.

A mai reținut curtea de apel că, potrivit dispozițiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010, cererile îndreptate împotriva caselor naționale ori teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, tribunalele având competența materială a soluționării litigiilor în primă instanță potrivit art. 153 din același act normativ.

Totodată, s-a mai statuat că, pentru a fi atrasă competența instanței de contencios administrativ ar fi trebuit ca raportul să fie unul de drept administrativ și nu unul de asigurări sociale, cum este cazul în litigiul pendinte, în privința căruia legiuitorul a instituit o jurisdicție specială.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că obiectul principal al dosarului îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o ordonanță de urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

A mai reținut tribunalul că petitul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea sumelor reprezentând indexări/actualizări ale pensiei care ar fi trebuit să fie acordate în măsura în care nu se adopta O.U.G. nr. 59/2017, criticată pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu, aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.

De asemenea, s-a mai apreciat că această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a concluzionat că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, respectiv, art. 65 din Legea 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Prin urmare, s-a apreciat că soluționarea cauzei revine instanței de contencios administrativ, iar din punct de vedere al competenței materiale aceasta revine Curții de Apel Galați în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamant, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății acesta se consideră vătămat în drepturile sale de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit alin. (1) din norma legală anterior menționată "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (4) "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 554/2004 prevede că acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2024.