ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 826/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., obligarea pârâților la repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin care au fost modificate dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 referitoare la indexarea pensiilor militare de stat și la plafonarea acestora la nivelul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, respectiv:

- la plata unor despăgubiri egale cu diferența dintre valoarea pensiei militare de stat calculată potrivit art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită și achitată conform art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, despăgubirile urmând a fi calculate începând din luna februarie 2020 și până la acoperirea integrală a prejudiciului și a fi indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- la plata unor despăgubiri echivalente cu dobânda legală aferentă diferenței dintre pensia calculată potrivit art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită și achitată conform art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, începând din luna februarie 2020 și până ta acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită în favoarea sa o nouă decizie de pensionare, prin care drepturile sale de pensie să fie stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 59/2017;

- la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și pe celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul cererii.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) – (5) din Legea nr. 554/2004, a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său și a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu această excepție, cu precizarea că, în măsura în care până la soluționarea cauzei Curtea Constituțională se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate, a solicitat aplicarea deciziei pronunțate în acest sens.

2.1. Prin sentința civilă nr. 489 din 31 mai 2023, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială a M.A.I. și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Suceava a reținut, în considerarea inclusiv a prevederilor Ordinului MAI nr. 131/2016 și art. 1 din H.G. nr. 144/2016, că partea reclamantă a invocat vătămarea unor drepturi subiective (dreptul la pensie) prin acte emise de o autoritate publică centrală - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne - în baza unor dispoziții dintr-o ordonanță și în raport de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, ce are calitatea de autoritate publică centrală, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Totodată, față de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare la domiciliul reclamantului, Tribunalul Suceava a apreciat că aparține Curții de Apel Suceava competența materială și teritorială de a judeca prezenta cauză.

2.2. Prin sentința civilă nr. 132 din data de 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Curtea de Apel Suceava a argumentat, în esență, în sensul că obiectul principal al litigiului privește despăgubiri derivând din stabilirea pensiei militare de serviciu a reclamantului ca efect al plafonării cuantumului acesteia în urma aplicării dispozițiilor adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, considerate de reclamant ca fiind contrare Constituției, respectiv pârâta are calitatea de autoritate publică cu atribuții în administrarea sistemului de pensii militare de stat destinate funcționarilor cu statut special în care s-a încadrat reclamantul, stabilind și plătind, conform legii, drepturile de pensii.

De asemenea, Curtea de Apel Suceava a avut în vedere natura raportului juridic de asigurări sociale stabilit între reclamantă și secund-pârâta care a implementat dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017 și este chemată să răspundă în solidar cu Guvernul pentru vătămarea produsă, precum și faptul că izvorul acestui raport juridic de pensie se găsește în fostul raport de serviciu al reclamantului determinând nașterea dreptului la pensia militară de stat de serviciu.

În considerarea acestor elemente, Curtea de Apel a apreciat că, în prezența naturii juridice a raportului juridic disputat în cadrul căruia s-au aplicat prevederile ordonanței de urgență considerate neconstituționale, văzând că, fără a solicita anularea deciziei nr. 205302/20.05.2019 de stabilire a pensiei militare de serviciu, reclamantul contestă, în realitate, efectele respectivei decizii prin care s-a făcut aplicarea dispozițiilor ordonanței, argumentul aplicării normelor de competență materială conținute în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la criteriul rangului autorității nu poate fi primit doar pentru rațiunea caracterului central al autorităților pârâte, de vreme ce lipsește premisa necesară a litigiului privitor la un act administrativ.

În opinia Curții de Apel, în cauza pendinte sunt incidente dispozițiile cu caracter special conținute în art. 536 din Codul administrativ care stabilesc că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, norme juridice aflate inclusiv în conexiune cu art. 100 din Legea nr. 223/2015 care dispun că jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, și art. 101 potrivit căruia Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, norme ce prezintă caracter special derogatoriu față de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de obiectul cauzei și natura raportului juridic dedus judecății.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și, în esență, acordarea de despăgubiri egale cu diferența dintre valoarea pensiei militare de stat calculată conform formei Legii nr. 223/2015 anterioare adoptării O.U.G. nr. 59/2017 și pensia stabilită conform prevederilor incidente după adoptarea O.U.G. nr. 59/2017. Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004, temei de drept invocat, de altfel, și de către reclamant, fără a avea ca obiect nici raportul de serviciu al funcționarului public, în sensul art. 536 din Codul administrativ, și nici un litigiu privind stabilirea și plata drepturilor de pensii, în sensul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Acest text normativ stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției etc., care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, este aplicabil criteriul rangului central al autorității publice în raport de care sunt formulate pretențiile litigioase.

Este adevărat că ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României, sens în care reclamantul a și invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracție de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea publică centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanță de guvern.

Pe cale de consecință, în aplicarea criteriului rangului autorității, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

De asemenea, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Suceava.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.