ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 553/2024

Ședința publică din data de 7 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la 23.02.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate existența vătămării drepturilor și intereselor sale legitime prin aplicarea măsurii reglementate de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să desființeze această ordonanță și să oblige pe pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor ce i se cuvin reclamantului și pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale să-i restituie reclamantului sumele rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, conform art. 38 din Legea nr. 153/2017, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 2957/22.05.2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a analizat obiectul cererii reclamantului și a constatat că acesta nu vizează un litigiu de asigurări sociale, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 127/2019 și care ar avea ca obiect principal stabilirea dreptului de pensie; în schimb, acesta a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, considerând că îi sunt vătămate drepturile și interesele sale legitime prin adoptarea măsurii reglementate de prevederile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, context în care a invocat și neconstituționalitatea lor, iar în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 competența aparține secției specializate în contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1286/22.09.2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în raport cu prevederile art. 1, art. 100, art. 102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015, precum și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, a subliniat că invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 apare ca fiind una formală, deoarece reclamantul tinde, de fapt, să obțină restituirea părții din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările cu privire la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017 și emiterea unei noi decizii de pensie, fiind incidente prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A mai reținut că aspectele legate de stabilirea cuantumului pensiei cuvenite se încadrează în categoria litigiilor privind jurisdicția muncii.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 7441/20.12.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea unei secții specializate în contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a analizat obiectul litigiului și a constatat că acesta diferă de excepția de neconstituționalitate invocată, subliniind că intenția părții a fost de a formula o acțiune conform art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) și (3) teza I din aceeași lege.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 29.01.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat repararea prejudiciului determinată de punerea în aplicare a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, iar ca efect al anulării acestui act normativ, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor ce i se cuvin și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale la restituirea sumelor rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, conform art. 38 din Legea nr. 153/2017, sume ce se vor actualiza cu rata inflației și la care se adaugă dobânda legală.

Astfel, reclamantul solicită constatarea existenței vătămării ce i-a fost produsă și anularea modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, în legătură cu art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, care prevăd actualizarea pensiei militare cu rata medie anuală a inflației, reclamând măsura eliminării actualizării anuale a pensiilor de serviciu în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate; de asemenea, a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Așadar, autorul demersului judiciar urmărește anularea parțială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2024.