ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2024

HOTĂRÂRE

31.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 189/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.02.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (în continuare, "Casa de Pensii Sectorială"), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin neactualizarea cuantumului pensiei, drept consecință a măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor necesare pentru indexarea și actualizarea pensiei și pe ambii pârâți să restituie sumele rezultate din indexarea și actualizarea pensiei – raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 și la art. 1 și 2 din H.G. nr. 28/2023 – și care nu au fost plătite, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și pentru care să fie achitată dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin cerere, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său, și a prevederilor art. VII, pct. 2 și 3 din ordonanța de urgență, care ar contraveni dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție.

Prin sentința nr. 130/10.05.2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că finalitatea acțiunii reclamantului este obținerea diferenței dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat – în situația în care nu ar fi intervenit modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 – prin indexarea și actualizarea pensiei, în temeiul art. 38 din Legea nr. 153/2017.

A reținut că invocarea ca temei al acțiunii a art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage competenta instanței de contencios administrativ, câtă vreme în discuție este modalitatea de indexare și actualizare a pensiei.

A conchis că natura juridică a litigiului este de asigurări sociale și nu de contencios administrativ, evocând și jurisprudența instanței supreme în care s-a reținut că, în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004, intră numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanței de guvern declarate neconstituționale, care sunt supuse unui regim de drept public și în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2038/26.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Iași – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de motivele invocate în acțiune și de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența materială procesuală aparține instanței de contencios administrativ, întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de recalculare a pensiei de serviciu la Casa Sectorială, ci solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de aplicarea art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, act normativ pe care îl consideră neconstituțional.

În aceste condiții, tribunalul a subliniat că cererea prin care, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, se invocă o legătură directă între vătămarea pretinsă și adoptarea ordonanței de urgență a cărei neconstituționalitate se afirmă, atrage competența instanței de contencios administrativ, independent de natura raportului juridic litigios dedus judecății.

Subsecvent, a reținut că, în raport cu calitatea pârâților, de autorități publice centrale, competența materială revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, potrivit art. 96 pct. l C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, pentru următoarele considerente:

Articolul 126 alin. (6) teza a II-a din Constituție prevede că "instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale", iar art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează exercitarea acestei categorii de acțiuni.

Instanța supremă reține că procesele circumscrise art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt date în competența instanțelor de contencios administrativ atât de norma constituțională, cât și de legea specială, astfel încât natura raportului juridic litigios nu poate determina stabilirea competenței de atribuțiune în favoarea altei jurisdicții.

O acțiune de această natură are drept cauză tocmai neconstituționalitatea ordonanței sau ordonanței de urgență, despre care reclamantul afirmă că i-a produs o vătămare, direct sau prin intermediul actului administrativ subsecvent al cărui destinatar este; de asemenea, cadrul procesual pasiv al acestor cereri relevă prezența Guvernului – ca legiuitor delegat – și, eventual, a autorităților publice, emitente ale actelor administrative.

Întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă", esențial pentru a atribui, în acest temei, un litigiu în competența jurisdicției administrative este a decela subordonarea acțiunii față de soluția ce va fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate.

Transpunând considerentele anterioare la conflictul de competență de față, Înalta Curte observă că acțiunea introductivă reflectă subsumarea acesteia categoriei cererilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin capătul de cerere principal, reclamantul pretinde că dispozițiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 i-au vătămat dreptul de a beneficia de actualizarea pensiei, în forma reglementată anterior de art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015; de asemenea, invocă excepția de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și 3 din ordonanța de urgență, ca și a acesteia, în ansamblul său.

Totodată, în motivarea cererii, autorul demersului judiciar afirmă, în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, exceptarea demersului său de la obligativitatea formulării plângerii prealabile și solicită suspendarea cauzei, până la soluționarea, de Curtea Constituțională, a excepției invocate.

Cererile prin care reclamantul solicită obligarea Guvernului să asigure fondurile necesare pentru plata pensiei în cuantumul corect și cea prin care se solicită restituirea sumelor reținute din pensie sunt accesorii capătului principal și nu sunt apte să atragă învestirea unei alte instanțe, în conformitate cu art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, competența materială procesuală revine instanței de contencios administrativ, iar în raport cu criteriul rangului autorităților publice chemate în judecată – Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne –, autorități publice centrale, aparține curții de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Curții de Apel Iași.