ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2024

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03.09.2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Municipiul București, prin Primar General, anularea hotărârii nr. 497/16.06.2021 emisă de C.N.C.D. în dosarul nr. x/2016, petiția nr. 2569/21.04.2016, având în vedere faptul că, deși a solicitat, pe cale administrativă, prin diferite memorii, schimbarea destinației locuinței pe care o deține cu contract de închiriere din fondul locativ al statului, din categoria locuințelor sociale, în locuință cu regim normal de închiriere, pentru a avea posibilitatea de a o achiziționa, pârâtul nu a dat curs soluționării sesizării sale, fapt pentru care se consideră a fi discriminat în raport de alte persoane cu locuințe sociale aflate în poziții asemănătoare și comparabile.

Prin sentința nr. 2223 din 29 noiembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Municipiul București, prin Primar General, ca neîntemeiată.

La data de 22.02.2023, reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2223 din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, arătând că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor vor fi depuse printr-un memoriu separat.

La data de 04.07.2023, reclamantul a depus motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, în raport cu data depunerii motivelor de recurs, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 485 C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Prin derogare de la dispozițiile generale, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede la art. 20 alin. (1) că, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Același termen a fost menționat și în dispozitivul sentinței recurate.

Termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi exercitată calea de atac în cauza respectivă.

Termenul de motivare a recursului exercitat în materia contenciosului administrativ va curge întotdeauna de la comunicarea hotărârii.

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 2223 din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 08.02.2023, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul instanței de fond – fila x.

De la această dată începe să curgă termenul de 15 zile pentru declararea recursului, termenul împlinindu-se la data de 24.02.2023.

La data de 22.02.2023, cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a declarat recurs, însă în conținutul cererii de recurs nu se formulează motivele pentru care a fost declarată această cale de atac, menționându-se că vor fi depuse ulterior. Motivele de recurs au fost ulterior formulate în cadrul unui memoriu depus la data de 04.07.2023.

Cum motivarea recursului trebuia făcută în același termen în care putea fi exercitată calea de atac în cauză, respectiv până la împlinirea termenului de recurs - 24.02.2023, în mod evident depunerea motivelor de recurs la data de 04.07.2023 s-a făcut cu încălcarea de 15 zile prevăzut de lege.

În cauză nu se identifică nici motive de casare de ordine publică care să fie invocate din oficiu în conformitate cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal prevăzut de lege și, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2223 din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2223 din 29 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.