Decizia nr. 5140/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și B. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze, în parte, Hotărârea nr. 14 din 12 ianuarie 2022, din dosarul nr. x/2012 a Colegiului Național pentru Combaterea Discriminării și, pe cale de consecință, să se înlăture sancțiunea aplicată reclamantului. La data de 6 septembrie 2022, Curtea, în temeiul art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 16 1 din același cod a introdus în cauză în calitate de intimat a autorului sesizării de discriminare, respectiv a domnului B.. Pârâtul Consiliul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată. La rândul său pârâtul B. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată. De asemenea, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.

Hotărârea pronunțată în primă instanță de fond: Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 1 noiembrie 2022, în baza art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, până la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 1613/5.10.2022 pronunțată de Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul înregistrat sub numărul x/2022.

Cererea de recurs: Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii de suspendare a judecații pronunțată la data de 1 noiembrie 2022 și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării judecății. Invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că încheierea din data de 1 noiembrie 2022 a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de drept material dar și a normelor procesuale și a pretins că soluția de suspendare a judecării cauzei, până la soluționarea definitivă a sentinței civile nr 1613/5.10.2022 pronunțată de Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul înregistrat sub numărul x/2022 este eronată, deoarece în dosarul respectiv nu are calitatea de parte. Instanța de judecată a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece nu este posibilă suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea dosarului menționat anterior, cât timp prin această suspendare i se încalcă dreptul la justiție într-un termen rezonabil. În cauză a formulat întâmpinare pârâtul B., solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Procedura derulată în recurs: În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că, acele critici formulate prin cererea de recurs care se referă la încălcarea dispozițiilor de drept substanțial nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., deoarece nu vizează soluția de suspendare a judecării pricinii dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., drept pentru care încheierea recurată va fi examinată din perspectiva susținerilor susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după cum urmează: Recurentul a pus în discuție aplicarea greșită, de către instanța de apel a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greșit măsura suspendării cauzei. Critica recurentului se vădește a fi întemeiată. Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Din analiza dispozițiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfășurării acțiunii și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecății și anume când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Măsura care a întrerupt cursul judecății - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză întrucât, prin Hotărârea CNCD nr. 14/12.01.2022, s-a dispus sancționarea contravențională a reclamantului A. și a doamnei C. pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin 1 coroborate cu dispozițiile art. 15 O.G. nr. 137/2000, iar motivele de fapt și de drept care au stat la baza sancționării contravenționale a celor două persoane sunt comune și regăsesc la punctele 44-47 din cuprinsul actului administrativ jurisdicțional menționat anterior. Instanța de fond a reținut că soluționarea prezentei cauze depinde de soluționarea dosarului înregistrat sub numărul x/2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2022, prin raportare la efectul provizoriu al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 1613/5.10.2022 Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Or, se constată că măsura suspendării nu a fost dispusă prin raportare la împrejurarea că dezlegarea prezentei cauze ar depinde de existența sau inexistența vreunui drept procesual subiectiv care face obiectul judecății în dosarul nr. x/2022, ci s-a apreciat asupra efectului provizoriu al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 1613/5.10.2022 Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal al dosarului respectiv față de cel pendinte. În acest context, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte reține că măsura procesuală a instanței, care a întrerupt cursul judecății nu îndeplinește condiția premisă a cazului de suspendare facultativă analizat, măsură care are, așa cum corect arată recurentul, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii și obiectul învestirii instanței. Or, a subordona continuarea judecării pricinii de față de finalizarea unui dosar în care recurentul nu are calitatea de parte reprezintă o sarcină disproporționată impusă recurentului, care nu își are justificare legală în dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care recunosc facultatea instanței de a suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. În consecință, se constată că raportat la circumstanțele și datele concrete ale speței, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ.., ceea ce atrage incidența art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text în care urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent pe temeiul art. 488 pct. 8 din cod, întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură, iar nu de drept material. Ca atare, conform art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea recurată va fi casată și cauza trimisă spre continuarea judecății aceleiași instanțe.