ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2024

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., judecător în cadrul Curții de Apel București, a contestat Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185 din 22 decembrie 2022, prin care s-a respins propunerea Institutului Național al Magistraturii referitoare la numirea sa în funcția de formator colaborator în cadrul acestei din urmă instituții, și a solicitat obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună numirea în calitate de formator colaborator la disciplina Dreptul Uniunii Europene, precum și citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Anterior sesizării instanței, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 mai 2023, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii contestate, în temeiul dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Considerându-se vătămată în drepturile și interesele sale legitime și ținând cont că plângerea prealabilă nu i-a fost soluționată, reclamanta A. s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În drept, a invocat art. 19 alin. (1) din Statutul personalului de instruire al Institutului Național al Magistraturii, aprobat prin HCSM nr. 914/10.10.2018, art. 36 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, art. 1 Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 Protocol 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

1.2 Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la cererea introductivă, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 305/2022, precum și excepția tardivității formulării acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.3. Prin cererea modificatoare depusă la data de 11.07.2023, reclamanta a solicitat și anularea Hotărârii nr. 110 din data de 15.06.2023 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă.

1.4. Prin întâmpinarea formulată la cererea modificatoare, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea contestată, emisă în soluționarea plângerii prealabile a reclamantei, respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată și nu conține elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

1.5. Prin sentința nr. 100 din 28.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale, invocată de Consiliul Superior al Magistraturii, și a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, judecata cererii reclamantei A., astfel cum a fost modificată, introduse în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivare, Curtea de apel a reținut că actul atacat este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și privește un drept al reclamantei de a îndeplini și o altă funcție decât aceea de judecător, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Astfel, apreciind că actul contestat face parte din categoria celor la care se referă prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, conținut normativ preluat și de art. 29 alin. (4)-(7) din Legea nr. 305/2022, Curtea de Apel Pitești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 06.11.2023, sub nr. x/2023.

La 9 ianuarie 2024, în dosarul înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoareas a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței supreme și a solicitat declinarea litigiului spre soluționare Curții de Apel Pitești.

În susținerea excepției invocate a arătat că actul atacat nu este o hotărâre care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, că acesta nu privește dreptul său de a cumula cu funcția de judecător o funcție în învățământul superior și că numirea în calitate de formator colaborator este o procedură aplicabilă și altor categorii profesionale, neputând constitui un aspect care privește cariera sau drepturile judecătorilor și procurorilor.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus un punct de vedere cu privire la excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, solicitând respingerea acesteia pentru argumentele reținute în sentința de declinare a competenței.

La termenul de dezbateri din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte a pus în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de contestatoarea A., și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.

Examinând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., coroborat cu art. 131 și art. 132 din același cod, excepția necompetenței materiale a instanței supreme, invocată de contestatoare prin notele scrise depuse la dosar, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, urmând să decline competența soluționării contestației în favoarea Curții de Apel Pitești, pentru considerentele ce succed.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Demersul inițiat de contestatoarea A. vizează anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 185 din 22 decembrie 2022, prin care s-a respins propunerea Institutului Național al Magistraturii referitoare la numirea în funcția de formator colaborator în cadrul acestei din urmă instituții, respectiv anularea Hotărârii nr. 110 din 15 iunie 2023 prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă, precum și obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să dispună numirea sa în calitate de formator colaborator la disciplina "Dreptul Uniunii Europene".

Potrivit art. 29 alin. (4)-(6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanței:

"(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile cu caracter individual ale plenului și secțiilor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile de la adoptare, se comunică de îndată și se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la redactare.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă."

Din analiza textului legal anterior citat rezultă că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și ale secțiilor acestuia privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidente dispozițiile legale redate supra, este necesar ca hotărârea plenului sau a uneia dintre secțiile Consiliului Superior al Magistraturii să se refere la cariera judecătorilor și procurorilor ori la drepturile acestora, intrinseci profesiei de magistrat, așa cum sunt acestea reglementate de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, dispozițiile cuprinse în legea menționată, în cadrul Titlului II "Cariera judecătorilor și procurorilor" reglementează procedura de admitere la Institutul Național al Magistraturii și formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, numirea acestora și formarea profesională continuă, respectiv evaluarea profesională, numirea în funcții de conducere, delegarea, detașarea și transferul judecătorilor și procurorilor, precum și suspendarea din funcție și încetarea funcției de judecător sau de procuror.

Or, actul contestat în cauză nu se referă la niciuna dintre ipotezele circumscrise carierei judecătorilor și procurorilor, astfel cum au fost prevăzute expres de legiuitor.

De asemenea, drepturile magistraților sunt reglementate în cadrul Titlului III din același act normativ, având denumirea marginală "Drepturi, îndatoriri, incompatibilități și interdicții", legiuitorul nefăcând referire nici în cadrul acestor norme la dreptul judecătorilor și al procurorilor de a fi numiți în calitate de formatori colaboratori în cadrul Institutului Național al Magistraturii, ceea ce înseamnă că intenția acestuia nu a fost de a-l include în categoria drepturilor intrinseci profesiei de magistrat, care să țină de cariera judecătorului sau a procurorului.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 119 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Institutul Național al Magistraturii poate folosi ca personal de instruire, în condițiile legii, și cadre didactice din învățământul juridic superior acreditat potrivit legii, alți specialiști români și străini, precum și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, în vederea desfășurării procesului de formare profesională, o reglementare similară existând anterior și în art. 108 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.

În speță, obiectul contestației vizează o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii emisă în exercitarea atribuțiilor de coordonator al activităților de formare inițială și formare profesională continuă a judecătorilor și procurorilor realizate de Institutul Național al Magistraturii, în conformitate cu art. 37 lit. g) din Legea nr. 305/2022, raportat la art. 19 alin. (1), art. 38 alin. (1) lit. a) și alin. (7), respectiv art. 39 alin. (1) și alin. (5) din Statutul personalului de instruire al Institutului Național al Magistraturii, în urma analizării propunerilor formulate de INM în ceea ce privește numirea unor formatori colaboratori ai institutului, respectiv pentru folosirea în mod excepțional, cu plată/fără plată, a unor specialiști pentru activități de formare profesională continuă a magistraților, iar nu o hotărâre emisă în exercitarea atribuțiilor referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul art. 36 din Legea nr. 305/2022.

Chiar dacă actul contestat este o hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar contestatoarea are funcția de judecător, aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se aprecia că vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, adică să privească un drept ce ține de profesia de judecător sau procuror, nefiind o hotărâre dintre cele la care se referă art. 29 alin. (5) și (6) din Legea nr. 305/2022.

Prin urmare, contestarea acesteia se face conform dreptului comun în materie, reprezentat de art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, raportat la rangul central al emitentului actului și la calitatea contestatoarei, care este judecător la Curtea de Apel București, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

3.2. Temeiul legal al soluției Înaltei Curți

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența soluționării contestației în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența soluționării contestației formulate de contestatoarea A. împotriva Hotărârilor nr. 185 din 22 decembrie 2022 și nr. 110 din 15 iunie 2023 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.