ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial la data de 28.05.2021 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021 reclamantul A. în contradictoriu cu intimații Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, B. - Director Executiv al Direcției Impozite și Taxe din cadrul instituției Primăria Municipiului Craiova și C. - Directorului Executiv Adjunct al Direcției Impozite și Taxe din cadrul instituției Primăria Municipiului Craiova, ca urmare a refuzului intimaților de a răspunde punctual obiecțiilor formulate prin intermediul Precizărilor din data de 20.01.2021 privind extrasul de cont nr. x/29.12.2020, emis de către Municipiul Craiova-Primăria Municipiului Craiova-Direcția de Impozite și Taxe- Serviciul U.E.S.P.F. din data de 20.01.2021 și implicit a refuzului de a lămurii/explicita și justifica, prin intermediul actului administrativ nr. 9973 din 22.02.2021, inadvertențele, controversele și nelegalitățile constatate în cuprinsul actului administrativ reprezentat de extrasul de cont menționat, precum și a declarațiilor privind obligațiile de plată stabilite cu titlu de impozit pe teren, precum și ca urmare a refuzului nejustificat al intimaților de a răspunde la Plângerea Prealabilă constând în Notificarea compusă din Informare, Plângere Prealabilă și Ofertă de Contractare, înregistrată Primăria Municipiului Craiova sub nr. 44064 la data de 09 martie 2021, în temeiul prevederilor Art. 1 alin. (1), Art. 11 alin. (1) lit. c) și Art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună admiterea cererii și în consecință desființarea actului administrativ fiscal reprezentat de Titlul Executoriu nr. x/30.07.2015 și în mod consecvent Desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în baza acestuia de către intimații Municipiul Craiova-Primăria Municipiului Craiova-Direcția de Impozite și Taxe-Serviciul U.E.S.P.F, pronunțarea asupra existenței sau nu și asupra aplicabilității sau nu în cauza în speță atât a dispozițiilor Art. 1 din legea nr. 554/2004, cât și asupra existenței sau nu și asupra aplicabilității sau nu în speță a art. 8 alin. (1) din legea nr. 554/2004, pronunțarea privind dispozițiile Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind semnificația termenului de act administrativ, pronunțarea privind dispozițiile Art. 2 alin. (1) lit. h) si n) din legea nr. 554/2004 privind nesoluționarea în termen a unei cereri, în sensul de a arăta dacă nerăspunsul funcționarilor publici din cadrul unei autorități publice la plângerea prealabilă este sau nu considerată a fi, atât un refuz nejustificat de a soluționa cererea, cât și exces de putere; pronunțarea asupra existenței sau nu și asupra aplicabilității sau nu în cauza în speță a dispozițiilor Art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004 privind introducerea în cauză a funcționarului, în sensul de a se arăta dacă persoanele introduse în cauza în speță, în temeiul acestei dispoziții legale, au sau nu calitate procesuală pasivă, în condițiile în care intimații-persoane fizice menționate în prezenta cerere sunt cei care, pe de-o parte, au contribuit la elaborarea și emiterea actelor administrativ fiscale nelegale și pe de altă parte se fac vinovați de refuzul de a-i rezolva cererea privind drepturile și interesele sale legitime, pronunțarea asupra existenței sau nu și asupra aplicabilității sau nu în cauza în speță a dispozițiilor Art. 643 noul C. proc. civ. privind Desființarea Titlului Executoriu, pronunțarea asupra aplicabilității sau nu a dispozițiilor Art. 663 alin. (1), solicitând în continuare ca instanța să se pronunțe cu privire la conținutul mai multor pasaje din cuprinsul actelor administrative nr. x/29.12.2020, nr. 9972/22.02.2021, precum și cu privire la aplicabilitatea mai multor articole din O.U.G. nr. 92/2003, acesta totalizând un număr de 27 de solicitări.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1729/2022 pronunțată în data de 07 noiembrie 2022, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova, B. - Director Executiv al Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova și C. - Directorului Executiv Adjunct al Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., acest recurs fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal la data de 09.01.2023 sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2021

Hotărârile ce fac obiectul controlului judecătoresc

Prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea judecății cauzei, conform dispozițiilor art. 242 raportat la art. 166 C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2023 aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu intimații pârâți Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova, B., C., împotriva sentinței civile nr. 1729/2022 din data de 07.11.2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestor hotărâri recurentul – reclamant A. a exercitat calea de atac a recursului și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea celor două încheieri atacate, ca fiind nelegale și neîntemeiate.

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut în esență recurentul că, prin modul în care a procedat, instanța l-a încurajat să încalce dreptul fundamental privind protecția datelor cu caracter personal ale intimatei B., prevăzută atât de Regulamentul UE nr. 679/2016, cât și de Legea nr. 363/2018, în condițiile în care instanța știa exact că nu avea nici o posibilitate și nici un temei legal care să-i permită să obțină informațiile solicitate, indiferent ce demersuri ar fi făcut, întrucât informațiile cu privire la adresa de domiciliu a intimatei B., ca de altfel și adresa de domiciliu a tuturor persoanelor fizice din România, fac parte din categoria datelor cu caracter personal, astfel cum este stipulat în prevederile art. 4 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 679/2016 și art. 4 pct. a) din Legea nr. 363/2018.

Mai arată recuretul că instanța ar fi trebuit să cunoască faptul că nu are dreptul de a prelucra (în sensul și înțelesul art. 4 pct. 2 din Regulamentul UE nr. 679/2016) nici un fel de date cu caracter personal, întrucât nu este " operator", în sensul și înțelesul prevederilor art. 4 pct. 7 din Regulament și nu este nici " persoană împuternicită de operator", în sensul și înțelesul prevederilor art. 4 pct. 8, partea neavând nici o informație cu privire fie la noul loc de muncă, fie cu privire la adresa de domiciliu a intimatei B., implicit neavând nici posibilitatea de a obține consimțământul său expres necesar pentru colectarea, înregistrarea, stocarea, consultarea, utilizarea, divulgarea, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod a datelor cu caracter persoanal, astfel că, orice demers pe care l-ar fi făcut în vederea obținerii informațiilor cu privire la datele cu caracter personal ale intimatei B., fără consimțământul scris al acesteia, ar fi fost complet nelegale, chiar și în ipoteza în care, prin reducere la absurd, le-ar fi putut obține, nefiind operator de date, nu le putea prelucra în mod legal, în conformitate cu condițiile prevăzute la art. 6 lit. b)-f) din Regulamentul UE nr. 679/2016.

În schimb, instanța avea posibilitatea de a obține informațiile privind fie noul loc de muncă, fie adresa de domiciliu a intimatei, printr-o cerere adresată instituției care deține dosarul personal al acesteia, în care figurează informațiile necesare instanței.

Mai mult decât atât, dat fiind faptul că intimata și-a schimbat locul de muncă unde fusese citată anterior, în timpul procesului, aceasta avea obligația de a încunoștiința, atât instanța, cât și pe recurentul – reclamant despre schimbarea adresei sale și, totodată, de a indica noul loc în care va putea fi citată de către instanță, dispoziție lgală pe care, cu toate că intimata nu a respectat-o, instanța a omis să o aibă în vedere.

Invocă astfel încălcarea de către instanță a unor principii fundamentale privind legalitatea procesului, astfel cum sunt prevăzute la art. 7 alin. (1) și (2), art. 20, art. 22 alin. (2), art. 172 alin. (1), art. 200 alin. (4)

1

și art. 252 alin. (1) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul –reclamant A. niciunul dintre intimați nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiile art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 11.07.2023 a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimaților - pârâți Primăria Municipiului Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Municipiul Craiova, pe fondul recursului ce face obiectul judecății, recurentul – reclamant solicitând în scris judecarea cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și cele două hotărâri recurate, în raport de motivul de casare invocat și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul – reclamant A. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Prin încheierea de ședință din data de 28 martie 2023 Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 raportat la art. 166 C. proc. civ., având în vedere neîndeplinirea de către recurentul – reclamant a obligațiilor stabilite de instanță la termenul de judecată din 14.03.2023 în sarcina acestuia, respectiv de a face demersuri pentru a obține noua adresă a intimatei - pârâte B., la care să se facă comunicarea citațiilor, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului – reclamant.

La data de 06.04.2023 recurentul – reclamant a depus la dosar Cerere de redeschidere a procesului, solicitând repunerea cauzei pe rolul instanței, invocând imposibilitatea de a obține adresa de domiciliu al intimatei – pârâte B. pe considerentul că aceasta face parte din categoria de date cu caracter personal stipulate la art. 4 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 679/2016, partea susținând deopotrivă că această obligație este în sarcina instanței, conform art. 200 alin. (4)

1

din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2023 aceeași instanță a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul – reclamant A., reținând neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina sa la termenul de judecată din data de 14.03.2023, respectiv de a face demersuri pentru a obține noua adresă a intimatei – pârâte B. la care să se facă comunicarea citațiilor, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului – reclamant.

Înalta Curte constată că instanța Curții de Apel Craiova a pronunțat aceste două hotărâri în mod nelegal, cu reținerea eronată a dispozițiilor art. 242 C. proc. civ.

Potrivit art. 242 alin. (1) noul C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".

Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispoziția legală sus evocată, constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei reclamantului pentru neîndeplinirea unor obligații stabilite în sarcina sa în cursul judecății

Rezultă din textul de lege că această suspendare va putea fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) obligația procesuală trebuie să aparțină reclamantului;

b) obligația reclamantului să fie stabilită în sarcina acestuia în cursul judecății, potrivit legii;

c) obligația trebuie să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a judecății.

Înalta Curte constată că prima condiție nu este îndeplinită în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, ce prevăd că " (1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11

1

, următoarele informații:

d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii".

Articolul 2 lit. c) din același act normativ prevede că

"În sensul prezentei legi:

c) prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.".

Deopotrivă, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 4 pct. 1 și pct. 11 din Regulamentul UE nr. 679 din 27 aprilie 2016, conform cărora " În sensul prezentului regulament: pct. 1. "date cu caracter personal" înseamnă orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă ("persoana vizată"); o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale", iar (pct. 11) ""consimțământ" al persoanei vizate înseamnă orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate", dar și dispozițiile pct. 2, 7 și 8 din același Regulament, recurentul – reclamant neavând dreptul de a prelucra (în sensul și înțelesul art. 4 pct. 2 din Regulament) nici un fel de date cu caracter personal, nefiind " operator" în sensul și înțelesul prevederilor pct. 7 al aceluiași articol și nici " persoană împuternicită de operator" în sensul și înțelesul prevederilor art. 4 pct. 8.

Relevante sunt și dispozițiile art. 4 și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 363/2018, conform cărora

"În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) date cu caracter personal - orice informații privind o persoană fizică identificată sau identificabilă, denumită în continuare persoană vizată; o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale;

h) operator - autoritatea competentă care, singură sau împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; atunci când scopurile și mijloacele de prelucrare sunt stabilite printr-un act normativ, operatorul sau criteriile specifice pentru determinarea acestuia se stabilesc prin actul normativ de referință;

i) persoană împuternicită de către operator - persoana fizică sau juridică, instituția/autoritatea publică, agenția sau alt organism care prelucrează datele cu caracter personal în numele operatorului".

ART. 5

(1) Datele cu caracter personal trebuie să fie:

a) prelucrate în mod legal și echitabil;

(2) Datele cu caracter personal pot fi prelucrate pentru realizarea activităților prevăzute la art. 1 de către același operator sau de către alt operator într-un alt scop decât cel avut în vedere la momentul colectării datelor cu caracter personal, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) operatorul este abilitat să prelucreze astfel de date cu caracter personal în scopul respectiv, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil;

b) prelucrarea este necesară și proporțională în raport cu scopul respectiv, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil.".

Or, raportat la aceste dispoziții, în condițiile în care adresa de domiciliu a intimatei – pârâte B. se înscrie în categoria datelor cu caracter personal, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor, conform art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, recurentul – reclamant nefiind nici " operator", nici "persoană împuternicită de operator", în sensul și înțelesul prevederilor Legii nr. 363/2018 și a Regulamentului UE nr. 679/27 iulie 2016, neexistând consimțământul persoanei vizate, pentru furnizarea respectivelor date, Înalta Curte constată că în mod greșit curtea de apel a stabilit în sarcina recurentului obligația de a face "demersuri pentru a obține noua adresă la care să se facă comunicarea citațiilor către intimata - pârâtă B.", deoarece acesta nu avea posibilitatea legală de a obține informații privind domiciliul personal ori noul loc de muncă al intimatei – pârâte, astfel cum rezultă, de altfel, și din Adresa de răspuns emisă de Primăria Municipiului Craiova în data de 18.05.2023 (fila x verso din dosarul Înaltei Curți).

Astfel, în mod eronat curtea de apel a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurentul – reclamant nu dispunea personal de respectivele informații, iar pentru obținerea acestora era necesară intervenția instanței, fiind, așadar, incidente dispozițiile art. 200 alin. (4)

1

din C. proc. civ. ce prevăd că" reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței", aceste dispoziții putând fi aplicabile și în recurs, conform art. 494 C. proc. civ.

Instanța, fiind operator de date cu caracter personal potrivit dispozițiilor Legii nr. 363/2018, în baza rolului activ conferit de art. 22 din C. proc. civ., era îndrituită să obțină, de la autoritatea la care intimata – pârâtă B. și-a desfășurat activitatea, respectiv Direcția Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Craiova, relații privitoare la datele de identificare ale acesteia (CNP) necesare pentru interogarea bazei de date DEPABD, la care instanța are acces, aceste relații neputând fi obținute și folosite de recurentul - reclamant.

Înalta Curte consideră ca fiind întemeiate criticile recurentului privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 172 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează situația schimbării locului citării, conform cărora " Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea are obligația să încunoștiințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoar recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștiințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Din această perspectivă sunt relevante și dispozițiile art. 10 din C. proc. civ., ce prevăd că " Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Constatând, așadar, că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecății, neputându-se reține că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina recurentului – reclamant, Înalta Curte, apreciind ca fiind întemeiate criticile acestuia, va admite recursul, va casa încheierile de ședință din data de 28.03.2023 și din data de 25.04.2023 și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Soluția adoptată în recurs și temeiul legal al acesteia

Pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul –reclamant A., Înalta Curte reține că soluțiile pronunțate de Curtea de Apel Craiova prin cele două încheieri recurate, sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 496 raportat la art. 414 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor de ședință din data de 28.03.2023 și din data de 25.04.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, va casa încheierile recurate și va trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierilor de ședință din data de 28.03.2023 și din data de 25.04.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierile recurate și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.