ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6155/2023

Ședința publică din data de 18 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25.03.2022 pe rolul Tribunalului Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări a Avocaților din România, Casa de Asigurări a Avocaților din România-Filiala Iași și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea parțială a Adresei nr. x/06.01.2011 emise de Casa de Asigurări a Avocaților-Filiala Iași și anularea art. 10 pct. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare a Casei de Asigurări a Avocaților din România.

Prin sentința nr. 674 din 21 septembrie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 25.10.2022.

Prin sentința nr. 82 din 12 aprilie 2023, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților București invocată de aceasta și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu CAA București.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CAA Filiala Iași cu privire la capătul de cerere vizând anularea art. 10 pct. 3 din Regulamentul CAA, varianta în vigoare după adoptarea Hotărârii Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 911/11.12.2010, excepție invocată de această pârâtă și a respins acest capăt de cerere în contradictoriu cu pârâta CAA Filiala Iași.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UNBR privind capătul de cerere referitor la anularea în parte a Adresei nr. x/06.01.2011 emise de CAA Filiala Iași, excepție invocată de această pârâtă și a respins capătul de cerere în contradictoriu cu UNBR.

A admis excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii invocată de pârâtele CAA Filiala Iași și UNBR.

A respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele CAA Filiala Iași și UNBR având în vedere capătul de cerere în contradictoriu cu fiecare dintre cele două pârâteu au calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor de mai sus.

A obligat reclamanta la plata către pârâta UNBR a sumei de 800 RON, cu titlu de onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1)pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru cercetarea fondului.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă, după ce a prezentat cele reținute de prima instanță, a arătat că motivul neacordării pensiei este tocmai conținutul art. 10 pct. 3 a cărui nelegalitate face obiectul cauzei. Nu a cerut instanței să constate dreptul la pensie aferent perioadei 2011-2018, urmând să se adreseze ulterior direct Casei de Asigurări a Avocaților.

În mod constant, Curtea Constituțională și Avocatul Poporului s-au pronunțat în sensul că, pe data împlinirii celor două condiții, de vârstă și de stagiu de cotizare, se naște raportul obligațional între CAA și asigurat în cadrul căruia cel asigurat trebuie obligatoriu să-și primească drepturile cuvenite.

A mai arătat că, într-o altă speță asemănătoare, a unui coleg, în care a intervenit Avocatul Poporului, s-a făcut precizarea, clar și fără echivoc, că actul normativ care reglementează dreptul la pensie al avocatului nu conține, în afara celor două condiții, nicio altă condiționare.

Intimatele-pârâte Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților din România-Filiala Iași au formulat, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, apreciind că argumentele prezentate de recurentă nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocate de intimatele-pârâte prin întâmpinări.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantei A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a precizat că își întemeiază recursul pe motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Însă, după cum s-a expus la pct. I.3 al prezentei decizii, recurenta-reclamantă nu a combătut și nu și-a circumstanțiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția pronunțată și la a relua aceleași argumente prezentate prin acțiunea introductivă de instanță.

Or, recursul are, după cum deja s-a arătat mai sus, ca scop exclusiv verificarea legalității hotărârii atacate, iar nu a temeiniciei ei. Din acest motiv, recursul nu este devolutiv, cercetarea faptelor, administrarea și interpretarea probelor reprezentând prerogative acordate exclusiv instanțelor fondului.

Astfel, în actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar, în analiza motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având competența de a verifica exclusiv lipsa motivării hotărârii de fond și, respectiv, încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

Față cererea intimatei-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România de obligarea a recurentei la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocațial și de cererea intimatei-pârâte Filiala Iași a Casei de Asigurări a Avocaților de acordare a cheltuielilor de judecată constând în 1.500 RON onorariu avocațial și 282,87 RON cheltuieli de transport, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte, în raport cu dispozițiile art. 451 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constată caracterul întemeiat al acestora urmând a le încuviința, însă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește onorariul avocațial solicitat de Casa de Asigurări a Avocaților-Filiala Iași, în raport cu complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 82 din 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 800 RON către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, și la plata sumei de 1.082,87 RON către intimata-pârâtă Filiala Iași a Casei de Asigurări a Avocaților, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și în cheltuieli de transport.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.