ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2322/2023

HOTĂRÂRE

02.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2322/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la 21 februarie 2023 sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef principal de poliței deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat necompetența materială a instanței, excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru nemotivare, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității sale procesuale pasive, solicitând, în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Iași, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale; excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin sentința nr. 135/2023 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale, reținând incidența dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cât și din Legea nr. 304/2022, din care reiese că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la 17 mai 2023, sub același nr. 2710/99/2023, iar la termenul de judecată din 19 iunie 2023, instanța a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia a rămas în pronunțare la termenul fixat la data de 18 septembrie 2023.

Prin sentința civilă nr. 1538/2023 din 18 septembrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale exclusive a instanței și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția I civilă s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 23 octombrie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză de reclamantul A., Înalta Curte constată că competența de soluționare a litigiului își găsește rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecății.

Astfel, se reține că reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sens în care se constată că reclamantul a dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

În acest context, se rețin cele consemnate în minuta întâlnirilor președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal de la București 22 - 23 mai 2023, unde s-a dezbătut problematica instanței competente să soluționeze acțiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, dezbaterea purtându-se între competența Tribunalelor sau a Curților de Apel, strict în ceea ce privește secția de contencios administrativ și fiscal, nicidecum a secțiilor specializate în judecarea litigiilor de muncă.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (4) a aceluiași articol " În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Așadar, în ceea ce privește calificarea juridică a cererii dată de reclamant, este evident că acesta a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, obiectul și cauza acestuia.

Deși, din interpretarea art. 22 C. proc. civ. se desprinde faptul că, de regulă, invocarea unui anumit text de lege de către o parte nu împietează asupra dreptului judecătorului de a stabili și aplica textul corect situației de fapt fundamentate juridic de către aceasta, instanța nu poate schimba o încadrare juridică peste voința părții, în condițiile în care partea a stabilit expres calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora a înțeles să limiteze dezbaterile, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu se poate deroga de la principiul disponibilității în procesul civil.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.