ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2024

HOTĂRÂRE

11.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 5 noiembrie 2016 și Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 (la data deschiderii drepturilor de pensie) și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1 și art. 2, conform gradului deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108/2023 din 8 mai 2023, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de către pârâtul Guvernul României, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Iași, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei, raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, fiind invocată în cauză și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

S-a constatat că modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziții legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel".

Conform art. 102 din același act normativ, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabilește că:

"prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară prevede că:

"în cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale".

Din dispozițiile legale anterior citate, rezultă că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

Este adevărat că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, însă invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ de soluționare a cauzei câtă vreme ceea ce se pune în discuție, prin acțiunea formulată, este modalitatea de indexare și actualizare a unei pensii militate de stat după modificarea prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.

Cu privire la modalitatea de stabilire a competenței atunci când în cererea de chemare în judecată se face trimitere la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care, în cuprinsul deciziei nr. 5684/10.12.2009, a reținut că intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanței de guvern declarate neconstituționale, raporturi juridice în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică și care sunt supuse unui regim de drept public.

Întrucât natura raportului juridic dedus judecății este cea de asigurări sociale, implicând respectarea sau nu de către autoritate a dreptului reclamantului la asigurări sociale, Curtea de Apel Iași a concluzionat în sensul că verificarea legalității și temeiniciei acestei conduite nu poate intra decât în competența instanței specializate în materia asigurărilor sociale.

Prin sentința civilă nr. 2039/2023 din 26 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia, reținând incidența prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 12 februarie 2024.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, iar potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curte constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

Totodată, Înalta Curte reține existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea ordonanței de urgență a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ și fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează și un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanța supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capete accesorii de cerere.

Pe cale de consecință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în prima instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul efectiv al reclamantului (localitatea Iași, județul Iași).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.