ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6133/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 20.09.2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi suspendarea executării Dispoziției Șefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022 până la soluționarea definitivă a acțiunii principale, precum și anularea aceluiași act administrativ - dispoziția Șefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022.

Prin sentința nr. 1230 din data de 9 mai 2023 Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Deva.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că acțiunea reclamantului a fost formulată ca urmare a respingerii plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din data de 07.10.2018, dispuse prin sentința civilă nr. x din data de 24.10.2019 pronunțată de Judecătoria Deva în dosarul x/2018 Prin urmare, anularea Dispoziției Șefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din data de 25.07.2022 emisă de I.G.P.R. -Brigadă autostrăzi reprezintă un incident ivit cu ocazia executării sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal nr. x din data de 07.10.2018.

De asemenea, în cadrul dosarului nr. x/2022 instanța s-a pronunțat cu privire la competența materială a judecătoriei, nefiind stabilită competența teritorială a unei anumite judecătorii.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 dar și faptul că plângerea contravențională a fost soluționată reținându-se competența de soluționare a judecătoriei de la locul constatării faptei, respectiv înainte de modificarea operată prin Legea nr. 107/2022 din 20 aprilie 2022, s-a apreciat că Judecătoria Deva, ca instanță de la locul săvârșirii contravenției, devine competentă să soluționeze și incidentul privind executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal care a făcut obiectul plângerii contravenționale, dată fiind unicitatea raportului juridic contravențional și a sancțiunii contravenționale.

Prin sentința nr. 1507 din data de 20 octombrie 2023 Judecătoria Deva, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamant, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Bârlad, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Bârlad și Judecătoria Deva și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că un prim motiv derivă din nelegala sesizare a Judecătoriei Deva, respectiv prin invocarea excepției de necompetență în mod nelegal de către Judecătoria Bârlad.

Dată fiind decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a apreciat că invocarea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad la termenul din data de 17.01.2023 s-a realizat tardiv, acesta nefiind primul termen de judecată astfel cum impun dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar este formată din două capete de cerere, respectiv anulare act administrativ și suspendare act administrativ, reprezentând un tot unitar, aceste cereri nefiind disjunse. Prin urmare, la termenul de judecată din data de 11.10.2022, Judecătoria Bârlad trebuia să invoce din oficiu și excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, să dispună declinarea cauzei către Judecătoria Deva, dacă ar fi considerat că se impune acest lucru. Invocarea excepției la un moment ulterior primului termen de judecată este în principal inadmisibilă, față de declararea competenței la un termen anterior și în subsidiar tardiv invocată la al doilea termen de judecată acordat.

Instanța a reținut și un al doilea motiv pentru admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva, care derivă din faptul că aceasta nu este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză. Conform art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, plângerea se depune și se soluționează în baza competenței alternative la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul; controlul aplicării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1), adică a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul. Cu toate acestea, obiectul cererii nu vizează un proces-verbal de contravenție, ci un act prin care a fost pusă în executare sancțiunea contravențională complementară, ulterior respingerii în mod definitiv a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție. Or, în această situație, competența materială și teritorială se stabilește exclusiv în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reglementând doar calea de atac împotriva procesului-verbal de contravenție, fără să precizeze nimic în legătură cu executarea sancțiunilor contravenționale.

Așadar, având în vedere faptul că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 reglementau o competență alternativă, respectiv judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientu, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul este cel care are alegerea dintre mai multe instanțe competente, alegere care a fost făcută prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Bârlad, s-a apreciat că această instanță este competentă să soluționeze cauza, iar nu Judecătoria Deva.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ dispoziția Șefului Brigăzii Autostrăzi nr. 739 din 25.07.2022, prin care pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi a dispus suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, începând cu data de 22.08.2022, conform art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv majorarea perioadei de suspendare a exrcitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de la 90 de zile la 120 de zile, conform art. 118 alin. (7) din același act normativ.

Astfel cum rezultă din preambulul actului contestat, acesta a fost emis ca urmare a rămânerii definitive a procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x/7.10.2018, potrivit sentinței civile nr. x/2019 a Judecătoriei Deva pronunțate în dosarul nr. x/2018.

Acțiunea formulată de reclamant a fost structurată pe două capete de cerere - suspendare executare în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și anulare act administrativ, iar primul dintre acestea a fost soluționat de Judecătoria Bârlad, prin încheierea din data de 26 octombrie 2022, definitivă prin respingerea recursului potrivit deciziei nr. 5/26.01.2023 a Tribunalului Vaslui.

Cele două instanțe aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze acțiunea în anulare, cel de-al doilea capăt din cererea de chemare în judecată, apreciind diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 în prezenta cauză, dar și asupra formei aplicabile a acestui text de lege.

Independent de considerentele expuse de fiecare dintre cele două instanțe aflate în conflict, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocate de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii". De asemenea, dispozițiile art. 131 alin. (1) și (2) din același cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

Rațiunea acestor dispoziții legale este aceea de a asigura clarificarea și tranșarea încă de la debutul judecății a chestiunilor privind stabilirea competenței instanței, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuție și soluționate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Bârlad s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanță s-a declarat competentă material și a pronunțat o soluție asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ - primul capăt al cererii de chemare în judecată, fără ca anterior să fi dispus o eventuală disjungere a capătului de cerere vizând anularea actului administrativ contestat.

Soluția Judecătoriei Bârlad a fost recurată inclusiv prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât, respingând recursul ca nefondat, prin decizia nr. 5/26.01.2023, Tribunalul Vaslui a statuat în mod definitiv și asupra competenței Judecătoriei Bârlad de a soluționa acțiunea reclamantului, iar această soluție se impune cu putere de lucru judecat și în privința capătului de cerere vizând acțiunea în anulare.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Brigada Autostrăzi, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 14 decembrie 2023.